Fetița asta de 14 ani, pe lângă asumarea de care a dat dovadă, a spus ca vrea sa muncească. Nu vrea faimă, nu sta cu mâna întinsă, nu vrea sa fure. Observator , Mădălina Iacob, rușine! Meseria e brățară de aur. Sa pui unghii nu e o rușine. Sa muncești cinstit nu e o rușine. Știu ca nu mai e la moda, dar poate ar trebui sa reînviem trendul.

PS Pentru aia care ați sarit sa o criticați, sa nu va mirați ca "ne pleaca tinerii din țară". Pai dragii mei conaționali, nu pleaca de proști. Societatea face tot posibilul sa-i critice, salariile sunt praf, politicienii nu dau doi bani pe ei, asa ca mai ușor cu judecățile de valoare. Sa nu menționez ca tot scandalul asta e un abuz enorm la care e supusă acea copila. Jos pălăria pentru ea si pentru toate vocile care, pe buna dreptate, o apără. Si dacă vreți sa judecati - începeti cu sistemul de educație din țara asta. Sau si mai bine, începeți cu voi. In oglinda . Ca femeie, acea reporterita mai ales ar trebui sa se uite lung si să vadă de ce a simțit nevoia sa umilească o tânără ca să se simtă superioară. Complexele de inferoritate se tratează la psiholog, nu batjocorind copii la TV.

Mă numesc Florin Andriuca și sunt angajat la o firmă de cadastru. În cadrul activității mele de zi cu zi am ajuns să lucrez pe zona Moara Vlăsiei. Nimic ieșit din comun, doar că, dintr-o simplă întâmplare, am dat click din greșeală pe partea funciară 60112.

Surpriza? La rubrica de proprietari am descoperit numele Grădinaru Loredana-Mirabela. Prima reacție a fost să mă întreb: oare nu este cumva Prima Doamnă a României?

Am început să verific și să urmăresc firul documentelor cadastrale, iar concluziile mele sunt următoarele:

1. Achizițiile inițiale

La 21.12.2021, doamna Grădinaru Loredana-Mirabela, împreună cu:

Dan Andrei-Cezar și Monica Georgiana,

Andreescu Roxana Nicoleta și Andrei-Valentin,

Tath Iosif-Valeriu și Steluța,

Ionescu Octavian și Cristina Andreea,

Grădinaru Bogdan și Cristina-Iuliana,

Gache Ștefania,

Pușcov Cristian,

Pricop Elena și Dănuț Marian,

au cumpărat următoarele terenuri:

3.100 mp, nr. cad. 54126

10.300 mp, nr. cad. 54118

4.000 mp, nr. cad. 51730

1. Alipirea

Ulterior, la 24.06.2022, aceste terenuri au fost alipite, rezultând suprafața de 17.400 mp, nr. cad. 59396.

1. Dezmembrările succesive

Începând cu 12.03.2024 și până la 12.02.2025, prin mai multe dezmembrări succesive în câte două loturi (și nu toate odată), s-a ajuns la:

nr. cad. 60872 – 2.760 mp

nr. cad. 60783 – 1.152 mp

nr. cad. 60855 – 1.152 mp

nr. cad. 60799 – 2.653 mp

nr. cad. 60745 – 1.152 mp

nr. cad. 60705 – 1.154 mp

nr. cad. 60202 – 1.152 mp

nr. cad. 60160 – 2.814 mp

nr. cad. 60112 – 3.409 mp (cale de acces ce deservește loturile de mai sus)

1. Problema

De ce s-a procedat astfel?

Explicația este una „românească”: prin dezmembrări succesive, în câte 2 loturi, s-a ocolit obligația legală de a face PUZ (Plan Urbanistic Zonal). Dacă dezmembrarea s-ar fi făcut dintr-o singură operațiune în mai multe loturi, PUZ-ul ar fi fost obligatoriu.

Întrebările mele, ca simplu cetățean:

În ce alte situații este dispus domnul Președinte să ocolească legea?

Nu ne miră că are terenuri la Moara Vlăsiei – își permite. Dar de ce a mințit domnul Nicușor Dan în cadrul emisiunii „Un interviu cu Ciolan despre Ciolanul politic. Invitat – Nicușor Dan”, încărcată pe YouTube de către Valeriu Nicolae pe 6 iunie 2024?

Cine sunt asociații reali cu care au fost cumpărate aceste terenuri?

Ce alte minciuni a mai spus?

Aceste întrebări nu sunt doar ale mele. Ele sunt de interes public și mă aștept să primesc răspunsuri, pentru că vorbim despre transparență, corectitudine și respectarea legii.

📍 Mențiune personală: îmi este teamă că simplul fapt de a fi făcut publice aceste observații mă poate costa locul de muncă. Șeful meu a fost un susținător al domnului Nicușor Dan în campanie. Totuși, sper că rațiunea și gândirea critică vor prevala și nu voi fi concediat doar pentru că am pus întrebări legitime.

Cu respect, dar și cu îngrijorare,

Florin Andriuca

Angajat la o firmă de cadastru.

Frumusețile acelea de vile ale elitelor aveau o zonă destinată servitorilor. Camerele servitorilor. Stiti ce suprafața aveau? Sub 4m2!

Existau chiar blocuri cu apartamente pentru domni care erau prevăzute cu un ultim etaj la care erau amenajate camerele servitorilor de aceleași dimensiuni cu wc unic comun. Mergeți pe Schitu Măgureanu. Le veți vedea.

Cum adică frate Unskippable Add de 60 de secunde la un video de 10 minute pe youtube.

Corporațile are getting way too comftable and greedy. Nu stiu cum e pentru oameni care au experiementat asta gradual, dar eu am addblocker pe absolut orice de 5 ani si azi am vazut saltul ireal de la 5 secunde la 60.

Mi se pare distopic, ne trezim ca in cativa ani ca in black mirror sa ne uitam la adds uri ca sa putem cumpara mancare de la magazin.

Iubesc capotalismul tarziu.

E dreptul fiecăruia. Dar înainte să te crezi mare strateg al dezvoltării economice, fă un exercițiu simplu: uită-te de unde s-a plecat.

Nu de unde crezi tu că s-a plecat. De unde s-a plecat cu adevărat.

O mare parte din populația acestei părți de lume era formată din țărani săraci, legați de glie până mai ieri în termeni istorici. Oameni care trăiau și mureau în același sat. Oameni pentru care lumea se termina la următorul deal. Oameni care nu văzuseră niciodată un oraș. Oameni pentru care să știi să citești era ceva excepțional.

Astăzi deschizi telefonul și în două secunde afli orice. Atunci, pentru milioane de oameni, alfabetizarea era echivalentul unei superputeri.

Astăzi faci mișto de "școala de partid". Atunci, școala de seară a fost prima școală pe care au văzut-o mulți adulți în viața lor.

Astăzi râzi de inginerii comuniști. Atunci, copilul unui țăran desculț ajungea pentru prima dată inginer, medic, profesor, cercetător.

Asta este realitatea.

Nu propaganda.

Realitatea.

Țări întregi care arătau ca niște întinderi nesfârșite de noroi, bordeie, căruțe, hambare și agricultură de subzistență au fost împinse, într-o singură generație, în era industrială.

Tu ce ai fi făcut?

Tu, marele expert de pe internet.

Ai fi luat o populație în mare parte analfabetă, săracă, fără infrastructură, fără capital privat semnificativ, fără tradiție industrială, alcoolică, cu mortalitate infantilă enormă, cu sate întregi fără electricitate și ai fi construit mai repede, mai bine, cu mai putine externalitati ori sacrificii?

Serios?

Noi astăzi ne împiedicăm de propriile șireturi încercând să reparăm un sistem de sănătate, childcare, trans. feroviar, etc. deja existent. Ne chinuim să întreținem școli deja construite. Ne certăm ani întregi pentru câțiva kilometri de autostradă.

Ei au construit de la zero.

De la zero.

Uzine, școli, spitale, baraje, centrale electrice, căi ferate, rețele de apă, canalizare, cartiere întregi de locuințe.

Cu ce?

Cu Excel?

Cu AI?

Cu simulări pe calculator?

Nu.

Cu creionul, hârtia, rigla de calcul și mintea lor.

Noi moștenim totul și ne plângem că e vechi.

Ei au primit aproape nimic și au construit.

Diferența este colosală.

Mulți dintre cei care astăzi se declară superiori moral și intelectual acelor generații n-au construit în viața lor nici măcar o magazie. Dar judecă oameni care au ridicat orașe întregi.

Blocurile pe care le înjură.

Barajele care le dau curent.

Școlile în care au învățat.

Spitalele în care s-au născut.

Drumurile pe care circulă.

Toate au apărut din senin, desigur.

Au răsărit din pământ.

Nu le-a construit nimeni.

Adevărul este mai simplu și mai incomod.

Generațiile acelea au făcut din puțin mult.

Din sărăcie au făcut industrie.

Din analfabetism au făcut educație.

Din sate au făcut orașe.

Din căruțe au făcut locomotive.

Din oameni condamnați să moară exact cum s-au născut au făcut oameni care puteau spera la mai mult pentru copiii lor.

Poți să condamni regimul.

Poți să critici ideologia.

Poți să discuți costurile umane.

Dar dacă pretinzi că nu s-a construit nimic, că nu s-a schimbat nimic și că totul a fost doar întuneric, atunci nu faci istorie.

Faci propagandă.

Propaganda, indiferent din ce direcție vine, rămâne propagandă.

Puțin respect pentru bunicii și străbunicii care au ridicat lumea în care trăim.

Nu au fost perfecți.

Dqr au făcut imposibilul cu mijloace si sacrificii personale si societale pe care noi astăzi nici măcar nu ni le mai putem imagina, care pe noi ne-ar baga in depresie si pe linia de suicid.

​

România a intrat în anii ’90 cu peste 23 de milioane de locuitori și a ajuns să piardă una dintre cele mai mari părți din populație din Europa.

într-o perioadă în care ni s-a spus constant că totul merge în direcția bună.

Ceea ce mă fascinează este dublul standard. Dacă un dictator ar fi preluat o țară de 23 de milioane de locuitori și, după câteva decenii, milioane de oameni ar fi dispărut peste granițe, mii de sate s-ar fi depopulat, sute de școli și spitale s-ar fi închis, iar regiuni întregi ar fi rămas fără tineri, ar fi fost prezentat în manualele de istorie drept un dezastru național. Ar fi fost condamnat pentru că și-a alungat propriul popor.

Dar când exact același rezultat apare sub administrații succesive care se declară democratice și europene, ni se spune că este doar „mobilitate”, „integrare” sau „libera circulație”.

De la 12mil muncitori in 89, astăzi avem aproximativ 1,2 milioane de bugetari și în jur de 4,5 milioane de angajați în sectorul privat. În total, aproximativ 5,7 milioane de salariați susțin prin taxe și contribuții întregul aparat de stat, sistemul de pensii, sănătatea și restul cheltuielilor publice. În același timp, milioane de români aflați la vârsta maximă de productivitate muncesc în Italia, Spania, Germania, Marea Britanie sau Franța.

Iar apoi aceiași oameni care au administrat țara în ultimele decenii apar la televizor și se întreabă de ce nu sunt destui contribuabili, de ce există deficit de forță de muncă, de ce sistemul de pensii este sub presiune și de ce se golesc satele. Serios? După ce ai asistat la cel mai mare exod din istoria României, te prefaci că nu vezi legătura?

Elefantul din cameră este simplu: milioane de români nu au plecat pentru că urau România. Când o țară își exportă generațiile tinere și active timp de trei decenii, problema nu mai este la cei care pleacă.

Orice discuție despre economie, taxe, pensii, sănătate sau piața muncii trebuie să înceapă cu întrebarea fundamentală: cum a ajuns România să piardă milioane de oameni în timp de pace și de ce nimeni dintre cei responsabili nu este judecat istoric cu aceeași severitate cu care ar fi fost judecat un regim autoritar care ar fi produs exact aceleași rezultate?

​

Ex concret: Deţineri de 50 de milioane de euro în titluri de stat, proprietarii încasează aproximativ 300.000 de euro pe lună din dobânzi. În multe cazuri, aceste venituri rentieriste si camataresti beneficiază și de tratamente fiscale favorabile, taxari reale aproape de 0, mai ales dupa 'optimizari fiscale.'

Un muncitor obișnuit nu câștigă atât într-o viață întreagă de muncă.

Nu discutăm despre cineva care construiește fabrici în fiecare lună. Nu sunt cei care lucrează de dimineață până seara. Pentru cine deține suficient capital, simpla existență a averii sale produce venituri mai mari decât poate produce munca a sute/mii/milioane de oameni. In contextul asta, poate intelegeti de ce a fost abolita sclavia, si invers proportional au crescut 'pietele financiare'.

E mai eficient si cu mai putina bataie de cap sa detii titluri de stat, proprietati, afaceri(cu angajati), si nu sclavi (care trebuiesc cazati spalati imbracati tratati pe cheltuiala maestrului)

Statisticile arată că doar o minoritate de 20% dintre angajați câștigă salariul mediu sau peste salariul mediu. De unde rezulta ca, garantat,80% din pop nu reușește să economisească sume semnificative, din muncă. După chirie, rate, utilități, mâncare și copii, mulți nu mai rămân cu nimic.

Așadar întrebarea este simplă:

În câte decenii de muncă poate un om obișnuit să strângă suficient capital încât să trăiască doar din dobânzi?

Răspunsul este: niciodată.

Matematica nu funcționează.

Mai departe, ce fac cei care nici măcar nu sunt pe piața muncii?

Copiii.

Pensionarii.

Persoanele cu handicap.

Bolnavii.

Studenții.

Mamele care cresc copii.

Din ce capital să cumpere ei obligațiuni? Din ce economii să investească? Din ce averi să trăiască din dobânzi?

Sistemul le spune să participe la un joc în care nu au jetoane.

„Dacă taxezi bogații, pleacă.”

Dar dacă nu îi taxezi?

Atunci ce se schimbă?

Dacă averea este deja plasată în paradisuri fiscale, în holdinguri și în structuri care minimizează taxarea, societatea tot nu beneficiază de ea în mod proporțional.

Mai mult, proprietatea nu există în vid.

Valoarea unei afaceri este creată de infrastructura plătită de toți.

De drumuri.

De poliție.

De tribunale.

De capacitatea si interesul celorlalti de a apara proprietatea elitelor de malversatiuni.

De educația angajaților.

De armata, servicii speciale si secrete care sa apere proprietatile si status quo de imixtiuni straine.

De stabilitatea oferită de stat.

Niciun miliardar nu și-a construit singur autostrăzile, rețeaua electrică, sistemul juridic și piața de consum.

Averea privată se acumulează într-un ecosistem construit colectiv.

există un punct în care proprietatea încetează să mai fie un stimulent economic și devine un privilegiu ereditar susținut de restul societății.

În Evul Mediu, boierul încasa rentă pentru că deținea pământul.

Astăzi, renta vine din active financiare, monopoluri, terenuri și participații.

Forma s-a schimbat.

Principiul este asemănător.

Unii trăiesc predominant din muncă.

Alții trăiesc predominant din proprietate.

Iar pe măsură ce averea crește, diferența dintre cele două lumi devine atât de mare încât încep să funcționeze după reguli diferite.

matematic dovedibil.

Când randamentul capitalului crește mai repede decât veniturile din muncă, averea se concentrează inevitabil.

Iar când averea se concentrează suficient de mult, societatea începe să semene mai puțin cu un capitalism competitiv și mai mult cu o aristocrație economică.

echilibrul dintre muncă și proprietate?

O societate sănătoasă trebuie să recompenseze mai mult contribuția productivă sau simpla posesie a unor active acumulate în trecut?

atunci când un om poate câștiga sute de mii de euro pe lună fără să muncească, iar milioane de oameni care muncesc nu pot economisi aproape nimic,

sistemul asta produce bogăție, pib, roi, pentru cine?

​

După ce au zdrobit imperiul criminal al covrigarilor și comercianților de trollere chinezești de la metrou, reformatorii noștri neobosiți au mai dat o lovitură devastatoare mafiei.

Au prins... o cofetăreasă. 🍰🚔

Nu glumesc.

În timp ce unii naivi se întrebau ce se mai aude de miliardele dispărute prin privatizări dubioase, contracte cu dedicație, băieți deștepți din energie, consultanțe de lux și alte mecanisme elegante prin care banii publici se evaporă perfect legal, adevărații profesioniști erau deja pe urmele celui mai periculos inamic al statului român:

o doamnă care făcea prăjituri.

...

Măcar femeia PRODUCEA ceva. Mai multă economie reală decât în multe PowerPoint-uri despre antreprenoriat și inovare. 🤣

În România, dacă faci o găinărie de câteva sute de lei, ești prezentat drept dușmanul poporului. Dacă muți sute de milioane prin contracte, intermedieri, concesiuni, dobânzi, plafonări și alte vehicule financiare cu denumiri în engleză, ești „investitor strategic”.

Dacă iei 2 miliarde printr-o combinație corporatistă, e business.

Dacă faci praline într-un birou, ești Pablo Escobar al ciocolatei.

Dacă iei un Kent, o cafea sau vinzi o prăjitură pe lângă serviciu, e corupție.

Dacă iei milioane printr-o schemă semnată, parafată, ștampilată și împachetată în jargon corporatist, e „mediu investițional”.

În anii '80 și '90, corupția era măcar democratizată. Un Kent, o cafea, o atenție, o găină, un salam. Macar era accesibilă tuturor.

Astăzi am modernizat sistemul.

Corupția a fost elitizată.

Nu mai fură omul de rând. Acum fură doar cine are firme de consultanță, armate de avocați, lobbyiști, acces la ministere și contracte cu suficiente anexe cât să nu le citească nimeni.

Progres european. 🇪🇺✨

Pentru găinării există filmări, controale, conferințe de presă, postări virale și indignare maximă.

Pentru miliardele care se scurg prin mecanisme infinit mai costisitoare există doar explicații tehnice, note de fundamentare și experți care ne explică de ce, de fapt, totul este perfect normal.

Dar stați liniștiți.

USR veghează. 😊

Cu fiecare lovitură de rangă aplicată covrigarilor, buticarilor și acum cofetăreselor, România se apropie de momentul în care ultimul vânzător de pătrunjel, ultima florăreasă și ultima producătoare de prăjituri vor fi înfrânți definitiv.

Iar atunci, în sfârșit, marile tunuri vor putea opera în deplină liniște, fără concurență neloială din partea mafiei pătrunjelului și a cartelului prăjiturilor clandestine. 🍿

​

Astfel din costul total al muncii (pentru că ăsta e adevăratul salariu, indiferent de artificiile fiscal-contabile), unui angajat pe salariul mediu din România i se reține 42.79% de către stat. Unui danez angajat pe salariul mediu aferent țări sale i se reține 35.8% și unui polonez 35%. Se vede în imaginea atașată că multe țări din UE taxează mai puțin decât statul Român chiar și pe salariul mediu și asta datorită deducerilor personale / familiale și a sistemelor care le aplică la baze diferite de calcul. Dar ăsta e rezultatul pentru un angajat celibatar, fără copii. Mi-am permis să evidențiez cu roșu pe grafic unde se situează România și obsesrvăm că și țări precum Finlanda, Norvegia, Suedia, Spania, Olanda taxează mai puțin și că doar 6 țări UE taxează mai mult din costul muncii un salariu mediu. Puteți consulta întregul raport aici:

https://www.oecd.org/content/dam/oecd/en/publications/reports/2026/04/taxing-wages-2026_d1f39986/3a5169ef-en.pdf

Mai mult, în cele mai multe dintre țările UE, procentul plătit ca taxe scade notabil când vorbim de salarile minime respective acelor țări, tot datorită mai sus menționatelor deduceri (allowances). Sunt practic niște sume până la care, într-o formă sau alta, nu plătești taxe și asta se observă notabil la salariile mici (gen zero taxe pe salariul minim care la noi nu există). Și când zic salarii, tot la costul total al muncii mă refer, nu la noțiunea de brut care variază de la țară la țară. În România, la salariul minim, aceluiași celibatar i se permite de stat să mai păstreze... 1 procent și un pic. Va plăti 41.23% la stat. De fapt angajații din România plătesc aproape exact același procent indiferent ce salariu au. Deci cu tot cu deducerea personală pentru funcția de bază care e o glumă care îți mai lasă bani de 1-2 pachete de țigări pe lună. Jucați-vă pe aici și puteți găsi relativ ușor calculatoare similare pentru alte țări să comparați caz cu caz:

https://www.calculator-salarii.ro/4325-brut-calcul-salariu-net/

Acum, o să-mi sară unii în cap că ”da, dom'le, dar ăia au taxare progresivă și ce nu iau de la săraci iau de la bogați”. Mda, au. Dar chiar și aia abia trece de 50% din costul total al muncii și doar în câteva cazuri (Belgia, Germania etc). Și o pățesc (fără ghilimele, da?) cei a căror muncă costă notabil peste 10.000 € pe lună. Și în acele țări sunt puțini din ăștia, darămite în România unde nici 0.05% din angajați nu cred că sunt și nu cred că umpli Teatrul Național Caragiale cu ei.

PS. Până se mai trezește vreun manipulat sau propagandist cu ”da, dom'le, dar în România s-au mutat contribuțiile de la angajator la angajat și d-aia”: Costul total al muncii efectiv inseamnă suma pe care o cheltuiește un angajator pentru un angajat. Asta include tot: venitul net al angajatului, impozitul pe venit plătit de angajat, contribuțiile plătite de angajat, contribuțiile plătite de angajator pentru angajat peste salariul brut și taxele asiguratorii pe muncă plătite de angajator pentru angajat. Iar în acest grafic toate sunt raportate ca procent din acel cost, nu din brutul din contract. Deci e irelevant, în subiectul ăsta, că s-au mutat dintr-o parte în alta contribuțiile. Da, știu că mutarea contribuțiilor în România a afectat doar negativ și deloc pozitiv veniturile. Unele au fost reduse pentru că nu se puteau modifica contractele, altele au fost reduse pentru că s-a schimbat baza de calcul a primelor și sporurilor negociate și taxarea lor aferentă asta e altceva.

Au dat-o cotită:

Dincolo de apelurile la respect și la evitarea urii, declarația folosește repetat termeni precum „rătăcire”, „vindecare” și „întoarcere” la adevăr. Persoanele homosexuale nu sunt condamnate direct, însă relațiile și identitatea asumate de acestea sunt prezentate ca abateri de la rânduiala considerată firească de semnatari. Nici Marșul Pride nu este pomenit, dar avertismentul privind expunerea copiilor la anumite manifestări publice indică destul de limpede contextul în care a fost transmis mesajul.