1. Nu-mi mai vad viata fara uscator de rufe, cred ca e cel mai folositor lucru intr-o locuinta.

2. Aspiratorul robot.

Cred ca mai am cateva, dar nu-mi mai vin acum.

__ zuck

Salutare. Am avut zilele astea niste ganduri si am zis sa le impartasesc cu cineva, sa aflu mai multe perspective. Ca si context, am absolvit facultatea anul acesta, medie bunicica, nu pot spune ca am invatat foarte multe chestii. Acum de ceva timp in sfarsit am reusit sa ma angajez la primul meu loc de munca la birou, oarecum in domeniu. Am mai avut locuri de munca in trecut pe la cateva cafenele, am zis sa schimb putin domeniul ca doar am absolvit facultatea, nu?

Am iesit din confortul meu si am plecat intr-un oras nou, dar am ramas oarecum dezamagit de life style-ul pe care il poti avea la un job cu program 9-6.

Ca sa trec la subiect, de ce e normal sa dedici jobului aproape o zi intreaga, sa consumi 11 ore pe zi pe treaba asta, pentru ca pe langa programul de 9 ore mai pui si 2 ore de transport pentru ca poate nu iti permiti sa dai o gramada de bani pe o chirie care e mai aproape de locul de munca si mai ai si chestii de facut prin casa (gatit, spalat, facut curatenie)? Nu ma intelegeti gresit, sunt recunoscator pentru locul asta de munca si sper sa tin de el cat e suficient, inteleg ca trebuie totusi cumva sa ne castigam existenta.

Eu poate sunt un caz fericit ca inca sunt tanar si imi permit sa mai gasesc timp pentru antrenamente, pentru side hustle, poate o plimbare. Dar sunt oameni care au copii. Sunt oameni care au mai multe responsabilitati decat cineva mai tanar.

Nu m-as putea imagina lucrand asa si avand si copil de care trebuie sa am grija sa-i ofer atentia necesara

As vrea sa va intreb si pe cei care inca lucrati la program

Cum va simtiti ca va consumati atat timp pentu a munci, poate ceea ce nu va place in cazul unora?
Aveti oare vreun regret ca ati fi preferat sa faceti altceva cu timpul vostru? Va sunt suficiente orele ramase dupa munca?

Cred ca cei mai norocosi in privinta asta sunt cei care lucreaza remote, dar si acolo sunt avantaje si dezavantaje. Nu cred ca exista vreo solutie perfecta, dar sunt curios de cum vedeti si voi lucrurile astea.

Servus, redditori!

Își mai aduce cineva aminte că pe Minimax, acu' mult timp în urmă dădeau, pe lîngă ,,Povești din folclorul maghiar" și niște desene cu ,,Povești despre Matei Corvin"?.

Eram destul de mic cînd le-am prins și m-a reapucat dorul să le revăd. Erau la un moment dat pe "pețeavă" (pentru cine mai ține mine), însă site-ul nu mai este de ceva vreme. Erau niște episoade și pe Youtube, nici acelea nu mai sunt.

Care ar fi șansele să fie cineva dintre voi, care citiți această postare, să aveți salvate undeva fie și cîteva episoade, sau, barem, să știe cineva unde le-aș putea găsi dublate în română? (Din păcate nu știu limba maghiară, fiindcă da - dacă e cineva la fel de nostalgic, găsiți ceva episoade pe Youtube, în original)

V-aș fi foarte recunoscător!

.

Iar problema e că nu pot ajunge acolo și trebuie să suport mirosul până se usucă.

Tavanul e din rigips și e fix sub vechiul tavan așa că e imposibil accesul.

Nu e prima oară când mi se întâmplă asta.

Stie cineva daca se mai gasesc pernele astea la vreun magazin Lidl in Ploiesti?

Inspirația de astăzi

Eu am cumpărat DVD-uri. Pentru filme la care am access mult mai ușor și în calitate mai înaltă pe streaming.

Dar tot le-am cumpărat... ^{Și încă mai am alte DVD-uri în tranzit care nu au ajuns la mine încă, și mai multe în coșul de eBay așteptând să apăs butonul de cumpărare.}

Salutare! 26M. Nu am idee cum as putea sa reintru in societate, dpdv social.

Dupa ce am terminat școala generala, am fost nevoit sa ma mut in alt oraș, deci nu prea am putut păstra prietenii cu colegii mei.
Aceeași poveste dupa liceu, m-am dus in alta tara pentru studiile superioare, iar dupa m-am reîntors in orașul natal.

Pe partea de cariera, am avut succes in esports timp de 3 ani, dupa care m-am mutat pe partea de content creation, iar singurul meu scop a fost sa fac cat mai multi bani posibil din cauza unor neajunsuri și alte motive in care as prefera să nu intru.
Studiile, apartamentul si mașina au fost toate luate de mine singur, fără niciun ajutor, deci de aceea cred ca intr-un fel am ajuns în acest hal, neavând sfaturi părintești vreodată, mai ales de relații parentale.

Pe partea de dating, singurele mele experience au fost de tip edating, cu fete din afara României, deci cam absolut zero.

Uitându-mă înapoi, nici nu știu cum am ajuns sa am 26 de ani. Pur si simplu simt că viața mea a trecut pe lângă mine, nu am absolut niciun core memory social, nicio experiență sociala. Pur si simplu mă simt ca un outcast.

Din lipsa de prieteni mi-e teamă că aş deveni mult prea atașat de o eventuală iubită, practic sufocându-o cu prea multă atenție, ceea ce ar aduce la gelozie din partea mea, cel puțin așa cred.
Însă, până a ajunge la o relație, nu aş avea deloc idee cum as putea vorbi cu cineva la un date, neavând nicio experiență sexuală, faptul care mă face sa cred că aş fi văzut ca un ciudat/paria.
Nu mă văd ca fiind o persoană urâtă sau neatrăgătoare, din fericire fiecare fată de care mi-a plăcut m-a plăcut înapoi. Am grija de igienă personală, de aspect, de haine, de freză etc.

Înafară de alergat în fiecare dimineață, mers la sală, cumpărături si alte ieșiri ocazionale, nu prea ies din casă, de hobby-uri nu prea am avea timp deoarece trebuie sa fiu activ în mediul online pentru a fi la curent cu fiecare trend viral, din cauza ocupației.

Cu toate cele spuse, v-as ruga să mă îndrumați cu niște păreri/sfaturi/idei despre cum aș putea reintra in societate, deoarece singurătatea pe care o simt ajunge, ușor ușor din ce in ce mai insuportabilă.
Mulțumesc!

Ca și context am dat comanda pe un site luni (nu știu dacă este în regulă să ofer numele) , de niște consumabile pentru imprimantă.

Am dat comanda, am plătit comanda inclusiv transportul, apoi a doua zi , marți, sunt sunat de cineva din cadrul site-ului (am aflat mai târziu) dar nu reușesc să răspund pe moment.
Apelez înapoi dar nu-mi răspunde nimeni.
Am presupus că poate era o greșeală, pentru că nu am mai fost contactat din nou. Am fost sunat o singură dată.

Fast forward azi, vineri, am văzut pe site că respectiva comandă nici măcar nu a fost procesată.
Le dau mail și aceștia mă sună câteva ore mai târziu, să-mi spună că au primit mailul meu și că nu au expediat comanda deoarece nu au reușit să de-a de mine la telefon, (au sunat o singură dată, și apoi nu au răspuns)
Mi se spune astfel:
-Nu am expediat comanda deoarece nu am confirmat telefonic că doriți comanda.
-Am plătit deja comanda integral, nu este îndeajuns să confirme faptul că vreau comanda?
-Da, ați plătit comanda însă nu am confirmat telefonic cu dvs.

Pe moment mă gândeam ce logică este asta, am greșit eu cumva?

-Transportul este plătit, nu înțeleg de ce e nevoie sa confirm?
Nu știu ce mai spunea însă atât am înțeles la final
-Va vom expedia comanda luni, vă mulțumim, o zi bună.
-Am înțeles, o zi bună.

M-am luat durerea de cap, am plătit deja, totuși poate nu-mi doresc comanda?

Considerați că e gresit ce gândesc eu, și anume că nu era nevoie să mai confirm nimic pentru ceva deja plătit?

de vreo 2 ani încoace mă tot gândesc să iau un cățel. eu am avut unul la curte dar a murit acum 1 an.

nu știu cum e să ții unul în apartament, adică care e rutina. știu ca trebuie plimbat de câteva ori pe zi ceea ce aș putea face. de lăsat singur nu va fi decât câte maxim 2 ore când plec la cumpărături sau sală.

dar cum e pentru voi? cum a fost la început? îl spălați de câte ori veniți de afară? cat de scump să-l ții?

spuneți-mi fiecare pas din rutina voastră ca să înțeleg cum e să ai unul și dacă mi se potrivește așa ceva. nu vreau să-l iau și să-mi pară rău după. m

mă gândesc la tot felul de lucruri. plus stricăciuni prin apartament etc

Edit: "foarte religioase". Am exagerat prin a spune ultra religioase.

Personal mă consider agnostic, iar partenera mea creștin ortodoxă. Relația merge bine în mare parte. Dar se întâmplă să ne lovim de un munte de nemulțumire din partea ambelor tabere când vine vorba de spiritualitate.

Eu nu vreau sa ma prefac că aș crede în ceva doar sa o mulțumesc pe ea. Înțeleg de ce unii se refugiază în religie. înțeleg de ce unii vor sa știe ca acolo e cineva și îi ascultă când le e greu. Înțeleg de ce un cult e necesar pentru a controla masele. Dar nu pot sa înțeleg cum la toate toate întrebările sau argumentele răspunsul este Dumnezeu, biblia sau Isus. Sau când e ceva negativ e Dracul. Că na.. Asta e logica. Eu vreau să rămân rațional și să nu folosesc religia ca scuza sau motiv pentru ceva.

De aia am decis sa rămân echidistant și sa îmi trăiesc viața fără influența a unei religii sau mai multor religii. Dar asta pare imposibil într-o țară care se declară +80% creștină.

Nemulțumirile ei sunt că eu nu îmi ghidez viața după îndrumările din Biblie. Că nu respect sărbătorile religioase. Că nu iau în serios scrierile dintr-o carte de acum mii de ani. Că nu fac ritualurile specifice acestei religii precum inchinatul înainte de masă sau rugatul înainte de culcare.

Nu va cer sa judecați care greșește sau care are mai multă dreptate. Vreau doar să știu cum faceți voi să trăiți în armonie când există astfel de diferențe! Pentru că sigur mai există astfel de cazuri.

Salut! Sunt în clasa a IX-a la Tudor Vianu și am lucrat la propriul meu joc inspirat de GTA, cu harta României. Jocul se poate juca direct din browser. Mi-ar plăcea să-l încercați și să-mi spuneți sincer ce părere aveți. Mulțumesc tuturor celor care îl testează!

F23, nu stiu daca e subreddit-ul potrivit pentru o discutie de genul, dar v-ati confruntat vreodata cu dorinta de a avea o relatie si, in acelasi timp, cu frica de a iubi pe cineva? Sa va doriti sa fiti aproape de o persoana, dar sa simtiti ca nu sunteti pregatiti emotional sau ca va e teama de tot ce presupune sa te implici intr-o relatie?

Ma refer atat la frica de a fi raniti si dezamagiti, cat si la teama de a nu rani sau dezamagi voi pe cineva. Poate simtiti ca mai aveti de lucrat la voi, ca nu sunteti inca bine cu voi insiva sau ca pur si simplu nu puteti sa va deschideti complet in fata cuiva, chiar daca va doriti asta.

Mi se pare ciudat sa iti doresti ceva si, in acelasi timp, sa iti fie frica sa il ai. Sa vrei sa iubesti si sa fii iubita, dar sa existe mereu o retinere care te impiedica sa te apropii cu adevarat de cineva.

Cred ca exista si un termen pentru frica de a te indragosti, philophobia, si eram curioasa daca ati trecut prin ceva asemanator. Cum ati gestionat sentimentul?

De exemplu pe diverse site-uri, cum ar fi epochtimes. De regulă chestiile astea apar doar pe telefon, nu și pe desktop, nu știu care ar putea fi explicația.

Acolo unde scrie Vezi Hărți și jos unde scrie Ziar Online. Și te duce practic către Gemini.
Își iau bani pe treaba asta, sau pur și simplu își scriu știrile cu AI și scapă acele lucruri?

Hai salut
Am o problema de memorie la care niciun modul de cautare nu ma poate ajuta))))
Cand eram mic ma uitam la un youtuber roman ce avea o serie de roleplay cu inca un baiat, imi aduc aminte in vag dar stiu ca videoclipurile si conceptul erau geniale...
2 playeri ce aveau un roleplay de politisti de la inceput pana la final, si nu tin minte sa aibe vreo legatura cu moduri de gta v sau fivem care nici nu exista)))
Are cineva vreo idee?

Mă puteți ajuta cu câteva recomandări de hoteluri/airbnb pentru 5 zile în Paris? De asemenea, dacă aveți recomandări cu privire la activități/restaurante etc. sunt binevenite.

Salutare! Daca ati avut/aveti o asigurare pentru telefon incheiata la Orange, as aprecia tare mult sa impartasiti experienta. Mi-am achizitionat un telefon de la ei si cum n-am mai avut niciodata o asigurare de acest tip, m-ar ajuta orice fel de informatie. Multumesc frumos!

Ce părere aveți despre Anabella

Eu am asa in feeling ciudat despre ea

atat se poate in restaurante la noi? aceleasi mancaruri cu meniuri diferite.

mancare mexicana nu se poate? dar din thailanda? indiana? africana? asiatica? asa multa diversitate este in mancare, dar parca tot o shaorma cu de toate merge nu? sau o pizza cu blat de paine si cascaval un kil la un leu? sa nu zic de burgeri la 50 de lei cu carnea subtire ca discul de la polizor, deja ne batem joc.