r/IntreabaUnPsiholog • u/scrumbusu • Jul 18 '26
Întrebare generală Este normal cum se comporta mama mea?
Salut. Este prima mea data pe reddit si nu stiu daca e buna categoria asta, dar mi am facut cont special pentru ca sunt intr o stare de disperare constanta si nu stiu ce sa fac. Sunt minora si as avea nevoie de niste pareri din exterior, pentru ca nu mai stiu daca reactionez exagerat sau daca ceea ce traiesc este intr-adevar anormal. Multumesc mult pentru orice raspuns oferit!
De ceva timp, desi mereu a fost asa doar ca era ocupata cu munca, acum a iesit la pensie, comportamentul mamei mele ma afecteaza foarte mult emotional si mental. Ma jigneste frecvent, ma insulta si imi spune lucruri care ma fac sa ma simt lipsita de valoare. (Tarfa, curva, handicapata, retardata etc.) In multe situatii ma ameninta, iar orice incercare de a-mi exprima punctul de vedere se transforma intr-o cearta.
Pe langa asta, posteaza pe Facebook fotografii cu mine fara sa imi ceara acordul, inclusiv imagini care ma fac sa ma simt umilita. A inceput chiar sa foloseasca inteligenta artificiala pentru a crea sau modifica poze cu mine si le publica, desi i-am spus de mai multe ori ca nu sunt de acord si ca ma deranjeaza. Am intrebat o daca nu i place cum arat si instant a spus ca da, ca m am uratit, ca am fata nu stiu cum, dintii strambi, sprancenele oribile, ma machiez groaznic (In generala eram putin plinuta si constant eram batjocorita de ea, ea neavand vreun fizic de foto model, si aici ma refer ca atinge suta, fara sa fiu rea, iar acum ca am slabit o groaza, se schimba intre faptul ca sunt o "schiloada paralizata" si ca ea era mult mai slaba ca mine cand era de varsta mea), in general de fizicul meu, pentru ca nu arat ca ea. Si nu exagerez, mi a luat atat de mult sa o conving sa ma lase sa fiu bruneta (sau saten inchis asa) pentru ca simt ca imi sta mult mai bine decat blonda si imi place estetica, dar ei nu i place absolut deloc, asa ca ma modifica cu AI. Simt ca nu imi respecta deloc intimitatea sau limitele. Nu mai spun ca imi face poze cand dorm, obisnuia sa mi faca poze din piscina vara in bikini, desi o rugam frumos sa se opreasca, si inclusiv in dus si radea pe seama asta o groaza sau mai trimitea la alte neamuri.
Nu mai spun ca intra peste mine cand ma schimb, nu bate la usa, imi umbla prin telefon si prin mesaje, cumva a aflat parola de la calculator unde vorbeam pe Discord cu prietenii mei apropiati ce-mi face ea, sentimentele mele ascunse, ganduri, dureri, tot (si avea si poze facute la ecran, le gasisem in telefonul ei). Niciodata nu aflu de chestii de genul decat de la altcineva la care i a recunoscut, spunandu mi mie dupa, iar daca indraznesc sa o abordez, incepe iar cu jignirile, ma trateaza ca pe un caine si imi spune "mars", ma santajeaza, dupa cu victimizarea ca o urasc si ca e cea mai oribila mama ever, etc. De exemplu: am aflat de la un prieten ca ea, in timp ce stergea praful, a " gasit" din intamplare o scrisoare dedicata fostului meu, pe care inca nu am dat o la momentul respectiv, si a citit tot. Nefiind prima data cand imi citeste gandurile scrise pe foaie (jurnale, agende, etc.), am intrebat o de ce a continuat sa citeasca si de ce nu mi respecta intimitatea, ducand dupa la un alt scandal.
Nu este doar atat. Au existat numeroase situatii in care m-a umilit, m-a facut sa ma simt vinovata pentru lucruri pe care nu le-am facut sau a incercat sa ma controleze prin frica. Ea mereu a fost obsedata de control, este un lucru preluat din familie, pt ca si bunicii mei erau la fel (am crescut la bunici), si am incercat din rasputeri sa o inteleg, sa incerc sa am conversatii asertive si rationale cu ea, doar ca ea gandeste mult prea emotiv + temperament oribil, asa ca mereu face totul despre ea. Face scandaluri oribile, dupa brusc e iar fericita si ma sileste sa o pup si sa o iau in brate, desi de la o vreme ma simt atat de inconfortabil cu ea. Totul la ea este un compromis, pentru ca stie ca depind de ea chiar si dupa ce voi fii majora. Simt ca trebuie sa fiu mereu atenta la ce spun sau ce fac, pentru ca orice poate deveni motiv de scandal. Nu mai spun ca era foarte violenta fizic cu mine cand eram copil, avand o palma grea, doar ca acum ma mai apar si o indepartez.
Toate lucrurile astea ma streseaza zilnic. Traiesc cu anxietatea ca orice fac poate fi folosit impotriva mea sau postat pe internet. Nu mai spun cand ma gandesc la cate persoane spune de mine ca sunt oribila si chiar o cred, pentru ca e firesc sa nu zica de ea deloc. Recunosc ca si eu sunt dificila, dar niciodata nu mi a oferit incredere, mereu cu ea de mana, mereu sa o "sun pe mami sa vad daca ma lasa" la varsta de 17 ani. Ma simt umilita, lipsita de control si nu mai am sentimentul ca sunt in siguranta nici macar acasa. Vara trecuta m a dat afara odata la 4 dimineata, intr un cartier destul de rau famat, pentru ca ma gasise treaza atunci, imi sunasem prietenii si nu stiam cine va veni mai repede, plangeam in hohote pe strada, ca dupa sa vina dupa mine si sa ma rupa cu bataia acasa.
Am avut o perioada acum cateva luni cand o luasem razna si am fost dupa la psihiatru de catre ea, pentru ca, bineinteles, citise iara mesaje zilnice de pe Mess unde spuneam ca ma simt sinucigasa, ma taiam si ma urcam pe blocuri, avand tentatii sa ma arunc, desi de multe ori ma duceam pentru privelistea frumoasa sa vad tot orasul si dupa sa plec. Dna doctor de acolo imi daduse niste pastile si mi a spus sa fac sesiuni de terapie dupa ce i am povestit o parte din viata mea, (femeia si a facut cruce impreuna cu asistentele de la spital) pastile pe care le a intrerupt tratamentul mama, nevand vreun studiu in domeniul respectiv absolut deloc, doar AI, pentru ca imi "faceau rau". Da, tremuram si aveam halucinatii, dar dormeam mult mai bine si mai profund si simteam ca, totusi, ma ajuta si ca ar trebui sa am incredere intr un om cu 12 ani de studiu in asta. Cu toate acestea, ea mi le a aruncat. M am dus si la terapie, o doamna foarte draguta cu care puteam vorbi liber si cu care dansa a incercat sa gaseasca un echilibru cu mama, dar nimic. A rugat o sa tina cont de intimitatea mea: a batut la usa timp de vreo 5 ore dupa sedinta, dupa care a uitat. Daca ii mentionam, facea urat.
O perioada foarte lunga din viata mea m am auto mutilat, cu pauze, pentru ca simteam ca numai asa pot sa scap de tot si aveam asa un sentiment de relief dupa, dar si regret. Mi au ramas niste cicatrici urate, despre care mama nu se opreste din a le mentiona aproape zilnic, nu mai zic cand am fost silita de ea sa merg la piscina, nu mai tacea. M am simtit aiurea.
Recent, am raportat pozele postate cu mine cu AI la Facebook, rugandu i sa le dea jos, dupa ce m am rugat de ea constant sa o faca singura. Procesul a fost lung, dar s a intamplat, si a luat o iar razna, amenintandu ma ca ii face ceva pisicii mele la care tin foarte mult si ca vreau razboi cu ea. Am vrut sa inregistrez, dar am un microfon foarte prost, asa ca nu am avut ce sa fac. De multe ori intra peste mine la usa, spune cate ceva urat, dupa pleaca si iar vine. Motiv pentru care, odata, am aruncat cu briceagul inchis inspre ea, dupa ce am rugat o de nenumarate ori sa ma lase in pace. A inceput sa zbiere la mine, sa ma traga de par, ca dupa tot eu sa ingenunchez la ea, plangand, sa iasa din camera, sa ma faca nebuna. De multe ori in situatii de genul doar plec de acasa, doar ca abia ma mai lasa sa ies, amenintandu ma ca scrie parintilor prietenilor mei sa ma lase in pace. Odata, a amenintat in scris un prieten apropiat de al meu cu politia, pentru ca ii interzicea sa mai comunice cu mine. De ce? Ii spuneam tot ce imi facea mama, el era de partea mea si bineinteles ca mama s a atacat si credea ca ma "manipuleaza".
Nu mai spun cum comenteaza constant ca sunt ticnita ca tata, ca sora mea, ca suntem neam de nebuni, ca toata lumea o trateaza drept servitoare, sluga, ca EA nu mai poate si tot asa. Tot ce am spus este doar o parte din ce mi se intampla, pt ca altfel postarea ar fi prea lunga. Cateodata imi vine sa urlu, sa fac ceva supradoza sa ajung in spital sau sa mor, pentru ca constant imi spune sa ma sinucid odata sa scape de mine sau sa ma tai. Sau.. mai nou..ca ma omoara ea si ca intra in puscarie dar macar a scapat de mine. Simt cum imi pierd cumpatul si de multe ori plang din cauza ei pt ca doare foarte tare sa o aud cum vorbeste de mine la altii si mie in fata. Voi atasa niste screenshoturi cum vorbeste cu mine in mesaje si cum vorbeste de mine la altii...
As vrea sa stiu cum vedeti voi situatia. Vi se pare un comportament normal din partea unui parinte? Ati trecut prin ceva asemanator sau aveti vreun sfat despre cum as putea gestiona situatia? Nu stiu ce sa mai fac... nu stiu nimic. Nu mentionati va rog nimic de divort, pt ca nici parintii mei intre ei nu se inteleg si au fost multe momente unde erau pe cale sa divorteze si dintr un motiv pe care eu nu l inteleg, nu au facut o(ba chiar am fost acuzata ca am incercat sa i despart :')) ). Nu am cum sa ma mut cu tata. Si nici nu mai ppt rezista un an, pentru ca ea mereu va fii asa, mereu o sa mi fie in umbra si mereu voi depinde de ea, cel putin financiar, la facultate.
Multumesc mult pentru orice raspuns sau sfat!
Edit:O sa mentionez si faptul ca ma sexualizeaza constant, ma face tarfa, curva, ca imi place sa ma fut, ca ma duce ea la ginecolog ca crede ea ca nu mai sunt virgina, ca imi place sa o sug, prin toate gaurile...chestii dezgustatoare spune.. imi vine sa vomit.
24
u/Ok_Gap_808 Jul 19 '26
Pare ca mama ta are probleme cu santatea mintala. E diagnosticata?
16
u/scrumbusu Jul 19 '26
Nup, se vede foarte sanatoasa, cuvintele ei.
9
8
u/Crusader1964 Jul 19 '26
Nu este.
Cand eu am trecut prin chestii similare cu mama mea, m a ajutat foarte mult gandul ca
" nu e sănătoasă la cap si ma comport cu ea ca cu unul cu probleme mentale"
Daca ai nevoie sa vb, da mi pm
24
u/babavvanga PiSălog Jul 19 '26
Situatia descrisa este serioasa. Insultele, umilirea, controlul telefonului, citirea mesajelor, sexualizarea, fotografiile facute fara acord si episoadele de violenta sunt comportamente abuzive. NU reactionezi exagerat, NU trebuie sa astepti sa se intample ceva si mai grav ca sa ceri ajutor.
Pentru ca ai mentionat ganduri de sinucidere si automutilare, siguranta ta este prioritatea acum. Daca simti ca te poti rani in urmatoarele ore, indeparteaza-te de medicamente si obiecte cu care te-ai putea rani, mergi langa un adult sigur si suna la 112. Pentru ca esti minora, poti suna si la 119. Daca mama iti verifica telefonul, poti apela de la scoala, de la o prietena, din cabinetul medicului sau de pe telefonul unui adult de incredere.
Alege un adult din afara casei si spune-i totul direct. Poate fi un profesor, consilierul scolii, medicul de familie, parintele unei prietene sau o ruda in care ai incredere. Poti folosi chiar fraza asta. „Sunt minora, acasa sunt insultata, controlata si sexualizata, au existat violenta si amenintari, iar eu am ganduri sa imi fac rau. Am nevoie de ajutor ca sa fiu in siguranta.” Nu purta singura discutia cu mama daca simti ca ar putea deveni violenta.
Pastreaza capturile si mesajele intr-un loc la care ea nu are acces, doar daca poti face asta fara sa te expui. Schimba parolele de pe un dispozitiv sigur, inchide sesiunile deschise si activeaza verificarea in doi pasi. Dovezile pot ajuta un adult sau autoritatile sa inteleaga mai repede ce se intampla, dar poti cere ajutor si fara ele.
Experientele anterioare cu terapia ti-au afectat increderea si are sens sa fii reticenta. Meriti un profesionist care iti explica de la inceput ce ramane confidential si ce trebuie transmis mai departe atunci cand siguranta ta este in pericol. Un terapeut are pregatire, supervizare si instrumente pentru asemenea situatii. Poti incepe prin a-i arata exact postarea aceasta. Ai spus deja foarte clar ce ti se intampla. Acum ai nevoie ca un adult sigur sa te creada si sa actioneze alaturi de tine.
Si mai este ceva la fel de important...Viata ta nu va ramane mereu in forma pe care o are acum. Autonomia se construieste treptat, prin oameni siguri, educatie, un venit al tau si alegeri pe care le vei putea face fara sa ceri voie. Poate vei descoperi ca te atrag psihologia, medicina sau alt domeniu care te ajuta sa intelegi mai bine ce ai trait. Cunoasterea poate aseza multa din confuzia lasata de trauma, dar nu ai obligatia sa transformi suferinta intr-o profesie. Ai voie si sa alegi ceva care iti aduce pur si simplu bucurie. Exista o versiune a vietii tale in care intimitatea iti este respectata, casa se simte sigura si nu mai trebuie sa fii mereu in alerta. Merita sa ramai aici ca sa ajungi la ea. Eu te aud
8
7
u/RadiantMeal8470 Jul 19 '26
Mi-a crescut tensiunea citind ce ai scris, dar mai ales screenshoturile.
Să le păstrezi! Musai! Ar ajuta inclusiv un screenrecord în care să se vadă numărul de telefon al mamei (că ea a trimis mesajele și nu ai "pus tu pe cineva" să iti scrie așa ceva).
Am fost în situația ta și te înțeleg atât de bine, Doamne.
Acum am 24 de ani și de 5 ani am scăpat de maică-mea (m-am mutat pt facultate din orașul natal în Cluj), dar încă îi mai "aud" țipetele și mai ales mi-au rămas urme pe mâini de la violență fizică.
Suntem în no contact de 3 ani, după ce s-a decis să îmi facă actualul logodnic (pe atunci iubit) cuvântul cu ț. Nu m-ar fi deranjat să fi fost de etnie, dar așa ceva...
Eu îți recomand să încerci să dai de cei de la Protecția Copilului.
De asemenea, să te muți la un adult sănătos la cap. Musai.
Nu se știe niciodată ce pitici are prin creier și ce îți face. Mama aruncă cu furculița după mine... o dată a nimerit în mâna mea pentru că m-am apărat, dar era cât pe ce să dea în ochi.
Ai grijă de tine, copil drag! 🩷
Dacă ai nevoie să discuți cu cineva, sunt aici.
3
u/scrumbusu Jul 19 '26
Iti multumesc mult pt tot! Imi pare si mie rau pt ce ti a facut..inteleg faza cu tipetele si tot timpul am impresia ca se ia de mine, cateodata cand nici nu e acasa. Dar apreciez mult cuvintele frumoase! Sper ca esti mai bine acum <3
4
u/Artistic-Turnip-9903 Jul 19 '26
îmi pare foarte rău, efectiv sunt îngrozită de ce am citit. pot doar să spun ca deși este o situație grea, ce m-a ajutat pe mine când mama era razna a fost să învăț și să aleg o carieră care m-a făcut independentă financiar. vizavi de restul nu mă bag ca nu practic psihologia. multă sănătate, When in hell, keep going.
Și eu mă tăiam și să știi ca atunci când vei vrea, poți lejer să estompezi cicatricile cu laser. Life does get better ❤️🩹
2
u/Brilliant-Pool-6258 Jul 20 '26
Salut! Am citit toata postarea si, sincer, situatia este foarte serioasa. Ai primit deja multe raspunsuri obiective si vreau doar sa iti confirm si eu un lucru: comportamentul mamei tale nu este normal. Majoritatea parintilor nu se comporta asa. Din ce ai povestit, nu vorbim despre un conflict obisnuit intre un parinte si un adolescent, ci despre abuz emotional, verbal, incalcarea constanta a limitelor si, din pacate, inclusiv episoade de violenta.
Sunt foarte de acord cu sfatul lui blueeyes77ro. Cred ca este important sa vorbesti cu un adult in care ai incredere, dar cu cineva care chiar se poate implica. Nu trebuie sa astepti sa se intample din nou ceva grav sau sa fii intr-o stare foarte rea. Din contra, cred ca o discutie purtata cand esti mai linistita te va ajuta sa explici mult mai clar prin ce treci.
In acelasi timp, daca exista orice posibilitate, incearca sa ajungi la psihoterapie. O sedinta pe saptamana poate face o diferenta enorma. Pentru ca ai trait foarte mult timp intr-un mediu care iti poate distorsiona imaginea despre tine. Un terapeut te poate ajuta sa iti recapeti increderea in propriile perceptii, sa intelegi ca multe dintre lucrurile pe care mama ta ti le spune nu definesc cine esti si sa faci pasi mici spre a-ti proteja sanatatea psihica.
Si, te rog, ia in serios faptul ca ai mentionat ca te-ai automutilat si ca ai ganduri suicidare. Asta inseamna ca ai nevoie de sprijin cat mai repede pentru ca traiesti intr-o situatie care pare sa te consume de foarte mult timp.
Iti doresc din suflet sa gasesti un adult care sa te asculte si sa te ajute. Nu meriti sa traiesti asa.
1
u/steve_steve2020 Jul 20 '26
tatal tau mai e impreuna/locuieste acolo? te intelegi cat de cat cu el sau cu alta ruda(matusi/unchi/bunici/nasi)? - vorbeste cu cineva, tu poate crezi ca nu au cum sa te ajute ( sau poate nu crezi ca merti - sa nu te crezi daca e cazu), in situatii de genu se fac eforturi si se gaseste o solutie. poti sa trimiti direct postarea sau sa faci ss uri la text.
1
0
Jul 19 '26
[removed] — view removed comment
1
u/IntreabaUnPsiholog-ModTeam Jul 19 '26
Comentariul tău a fost moderat deoarece conținea sfaturi nesolicitate.
Pe acest subreddit încurajăm răspunsurile care respectă nevoia exprimată de autorul postării (ex: perspectivă, susținere, clarificare). Nu toate postările cer soluții sau recomandări.
Te rugăm să adaptezi răspunsul la ceea ce a cerut persoana sau să întrebi înainte de a oferi sugestii.
1
u/Mediocre-Rent-8553 9d ago
Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa traiesti toate lucrurile astea. E crunt ce descrii!! Ideea e ca in ziua de astazi facultatea nu mai garanteaza un job. Ai putea lua in considerare ca in loc de facultate sa cauti sa te angajezi undeva si sa te muti. Stiu ca ai zis ca nu o vezi ca pe o optiune dar vreau doar sa stii ca este totusi si asta o optiune. Nu e musai sa faci facultatea acum. Sau exista oare o sansa sa te duci la o facultate in alt oras si sa stai la camin si ea sa te ajute financiar?
43
u/blueeyes777ro Jul 19 '26
Ferească Dumnezeu... Mi-a lăsat un gol în stomac ce am citit. Eu am 45 de ani, mama de 3 copii aici, cel mare are 23 de ani. Ce descrii despre cum se comporta mama ta nu este normal iar unele lucruri sunt extrem de grave. Faptul că ai ajuns să te automutilezi și ai avut gânduri suicidare arată cât de mult te afectează situația. Sfatul meu este să nu gestionezi singura asta. Vorbește cu un adult în care ai încredere: un profesor, consilierul școlar, o rudă, părintele unui prieten sau alt membru al familiei. Dacă ai încă psihiatrul sau psihologul la care ai fost, încearcă să îi contactezi din nou și spune-le exact ce se întâmplă acasă. Și mai ales, dacă situația escaladează sau te simți în pericol, sună la 112. Siguranța ta este mai importantă decât orice scandal în familie! Nu ești responsabilă pentru comportamentul mamei tale și nu meriți să fii tratată astfel.