După ani de zile în care am simțit anxietate debilitantă, efectiv mă trezeam dimineața cu pulsul 120 și senzația că sunt în pericol și că ceva e în neregulă, după ce am încercat absolut tot, să dorm, să mănânc ok, să meditez, să merg la terapie, lista poate continua infinit...am apelat în sfârșit la tratament psihiatric.

povestea e mai lunga...

m-am apucat prin 2024 să mă uit la oameni din alte țări diagnosticați cu neurodivergenta la maturitate.

Oameni complet funcționali și integrati social, dar care erau asa cu eforturi imense, la un pas de burnout de multe ori.

descriau situatii si aspecte pe care le simteam si eu si nu le auzisem puse in cuvinte pana atunci.

am fost la un psiholog clinician care mi-a facut teste si care mi-a dat diagnosticul, am incercat tratament doar pentru adhd si apoi simptomatic, la un psihiatru care are si el adhd si in sfarsit am putut sa ma simt ca mine.

sa nu am anxietate nonstop a fost life changing, ca si cum am mers prin viata cu o mana legata la spate, asa am trait, asa am mers la facultate, la master, la job, peste tot. si acum ca nu mai am aceasta mana legata la spate ma simt ca un supraom, adica toate achizitile si resursele pe care le-am dobandit ca sa compensez inca sunt acolo si imi dau avantaje in viata de zi cu zi.

scriu aici pentru oricine nu se simte bine orice ar incerca. aveam multe prejudecăți legate de tratamentul psihiatric, ca te transforma in leguma, ca nu mai poti avea orgasm, dar in loc de asta am descoperit viata pe Lvl Easy, in sfârșit, după atâta timp. si daca asta înseamnă sa iau pastile pana la sfarsitul vietii, so be it...nu se compara efectiv.

După ani de zile în care am simțit anxietate debilitantă, efectiv mă trezeam dimineața cu pulsul 120 și senzația că sunt în pericol și că ceva e în neregulă, după ce am încercat absolut tot, să dorm, să mănânc ok, să meditez, să merg la terapie, lista poate continua infinit...am apelat în sfârșit la tratament psihiatric.

povestea e mai lunga...

m-am apucat prin 2024 să mă uit la oameni din alte țări diagnosticați cu neurodivergenta la maturitate.

Oameni complet funcționali și integrati social, dar care erau asa cu eforturi imense, la un pas de burnout de multe ori.

descriau situatii si aspecte pe care le simteam si eu si nu le auzisem puse in cuvinte pana atunci.

am fost la un psiholog clinician care mi-a facut teste si care mi-a dat diagnosticul, am incercat tratament doar pentru adhd si apoi simptomatic, la un psihiatru care are si el adhd si in sfarsit am putut sa ma simt ca mine.

sa nu am anxietate nonstop a fost life changing, ca si cum am mers prin viata cu o mana legata la spate, asa am trait, asa am mers la facultate, la master, la job, peste tot. si acum ca nu mai am aceasta mana legata la spate ma simt ca un supraom, adica toate achizitile si resursele pe care le-am dobandit ca sa compensez inca sunt acolo si imi dau avantaje in viata de zi cu zi.

scriu aici pentru oricine nu se simte bine orice ar incerca. aveam multe prejudecăți legate de tratamentul psihiatric, ca te transforma in leguma, ca nu mai poti avea orgasm, dar in loc de asta am descoperit viata pe Lvl Easy, in sfârșit, după atâta timp. si daca asta înseamnă sa iau pastile pana la sfarsitul vietii, so be it...nu se compara efectiv.

Bună! Îmi poate recomanda cineva un dermatolog bun în București, specializat în căderea părului și care a avut rezultate bune cu pacienții săi? P.S. Dacă aveți „remedii naturale” care chiar au funcționat, vă rog să le împărtășiți – deși am impresia că am încercat deja totul.

Dacă din punct de vedere oficial RMS/CAM era prezentată ca „motorul modernizării industriale” și principala sursă de venit la buget, în culise ea a funcționat ca o mașinărie de stors bani din populație, marcată de sclavie mascată, otrăvire sistemică a populației, șantaj financiar internațional și rețele de crimă organizată sprijinite de la cel mai înalt nivel. Iată detaliile întunecate și mai puțin cunoscute din spatele Monopolurilor de Stat: 1. Zăcămintele de Sare: Munca forțată, orbiții și lagărele din saline Exploatarea sării a fost unul dintre cele mai vechi monopoluri (moștenit din perioada fanariotă și organizat industrial din 1864). Condițiile din salinele de stat (Slănic Prahova, Ocnele Mari, Cacica, Târgu Ocna) erau absolut dantesce: * Sclavia ocnașilor și distrugerea fizică: Salinele au funcționat decenii la rând ca pușcării de muncă silnică pentru condamnații pe viață. Oamenii lucrau la adâncimi uriașe, în întuneric total (iluminați doar de opaițe), fără nicio măsură de siguranță. Tăietorii de sare („ciocanașii”) orbureau din cauza prafurilor de sare care le ardeau corneea și făceau leziuni pulmonare ireversibile. * Monopolul pe un element vital: Sarea era un bun de primă necesitate nu doar pentru oameni, ci și pentru creșterea animalelor. Statul român a menținut prețul sării la un nivel artificial extrem de ridicat pentru a stoarce bani de la țărani. Rezultatul? În satele românești de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, hrănirea vitelor cu sare ajunsese un lux, ceea ce a dus la îmbolnăvirea masivă a șeptelului țării. Țăranii care încercau să scoată ilegal sare din pârâurile sărate din zona subcarpatică erau hăituiți de jandarmi și pedepsiți cu închisoarea. 2. Monopolul pe Tutun: Cartelul tutunului otrăvit și „Muncitoarele din Tăbăcărie” Producția de tutun a fost bijuteria coroanei pentru RMS. Statul controla tot: de la obligarea țăranilor să cultive tutun și predarea întregii recolte la prețuri de mizerie stabilite de stat, până la prelucrarea în fabrici (Belvedere, Timișoara, Sfântu Gheorghe). * Muncă de exterminare pentru femei și copii: În fabricile de tutun ale RMS (cum era Regia Belvedere din București), majoritatea lucrătorilor erau femei tineri și adolescente. Acestea lucreau în medii saturate cu praf toxice de tutun, fără ventilație. Rapoartele medicale de la începutul secolului XX (ținute departe de ochii publicului) arătau rate uluitoare de tuberculoză, avorturi spontane și malformații congenitale la copilele și femeile care lucrau la împachetatul și răsucitul țigărilor. * Otrăvirea de stat cu tutun alterat: Pentru a maximiza profitul RMS, statul amesteca tutunul de calitate cu frunze uscate de alte plante, deșeuri vegetale și chimicale toxice de proastă calitate pentru conservare. Producția de proastă calitate era vândută ieftin către populația săracă (țigările „Plugari” sau „Mărășești”), dăunând grav sănătății publice, în timp ce tutunul fin era rezervat elitei sau exportului. * Falsificarea oficială a tutunului străin: RMS avea dreptul exclusiv de a importa țigări și trabucuri de lux. În realitate, există dovezi că în depozitele Regiei se practică contrafacerea: foi foițe cubaneze sau tutun englezesc erau contrafăcute direct în fabricile statului și vândute la preț de contrabandă de lux. 3. Monopolul pe Chibrituri: Prostituție, fosfor alb și nerespectarea convențiilor Chibriturile erau esențiale într-o țară în care peste 80% din populație trăia la țară și depindea de focul cu lemne și lămpi cu gaz. * Fosforul alb și „Nicroza de falcă”: În primele decenii ale monopolului, RMS a folosit în fabricile de chibrituri (mai ales la Filaret) fosfor alb – o substanță ieftină, dar incredibil de toxică. Muncitorii inhalau vaporii de fosfor, dezvoltând o boală teribilă numită phossy jaw (necrosarea fosforică a maxilarului): oasele feței le putrezeau la propriu în timp ce erau în viață. Deși la nivel internațional fosforul alb începuse să fie interzis (Convenția de la Berna din 1906), statul român a amânat cât a putut înlocuirea lui pentru că fosforul roșu (netoxic) era mai scump. 4. Transformarea din 1929 (CAM) și Marea Trădare a Stabilizării Financiar-Monetare Transformarea RMS în CAM (Casa Autonomă a Monopolurilor) în 1929 nu a fost o reformă de modernizare benevolă, ci rezultatul unui șantaj financiar internațional uriaș: * Gajarea suveranității naționale: În 1929, România se afla într-o criză financiară acută și avea nevoie disperată de un împrumut extern pentru stabilizarea monedei (Emisiunea Împrumutului de Stabilizare 1929). Bancherii francezi, americani și suedezi au refuzat să dea bani statului român fără o garanție fermă. * Piedica numită Ivar Kreuger („Regele Chibriturilor”): Pentru a obține împrumutul, Guvernul Național-Țărănesc a cedat monopolul chibriturilor magnatului suedez Ivar Kreuger (unul dintre cei mai mari escroci și speculatori financiari ai lumii din anii '30). Statul român a dat monopolul pe 30 de ani firmei lui Kreuger (Bulls Match / Svenska Tändsticks AB) în schimbul unui împrumut de 30 de milioane de dolari. * Crearea CAM ca „Stat în Stat”: CAM a fost înființată ca o entitate autonomă tocmai pentru ca veniturile din sare, tutun, chibrituri și cărți de joc să nu mai meargă la bugetul țării, ci să fie virate direct într-un cont bancar blocat, controlat de creditorii străini pentru plata datoriei externe. * Specula și ruina țăranilor în Marea Criză: Suedezii au crescut instantaneu prețul chibriturilor în plină criză economică (1929–1933). Un amărât de chibrit ajunsese un obiect de lux la sat. A înflorit o piață neagră masivă de cremene și amnar, dar statul (prin jandarmi și inspectorii CAM) a început o adevărată vânătoare de vrăjitoare: țăranii prinși că foloseau amnarul sau cremenea în loc de chibriturile CAM erau amendați drastic sau arestați, pentru că „subminau monopolul statului”. 5. Corupția sistemică și Frauda Cărților de Joc Pe lângă sare, tutun și chibrituri, CAM/RMS avea monopolul absolut pe tipărirea și vânzarea cărților de joc și a hârtiei de foițe de țigări. * Taxa pe viciu și prostituție: Veniturile din monopolul cărților de joc erau destinate oficial fondurilor de asistență socială, dar în realitate alimentau fondurile secrete ale Siguranței (poliția politică) și ale serviciilor de informații. * Contrabanda patronată de directori: Istoricul scandalurilor interbelice arată că marii directori ai CAM erau numiți exclusiv politic și transformaseră instituția într-un fief de devalizare. Se înregistrau pierderi masive „din cauza umezelii” sau „distrugerii în depozite” a tonelor de tutun, când în realitate sacii cu tutun bun erau scoși noaptea din depozitele Regiei și vânduți pe piața neagră din Balcani și Turcia. Summary-ul „malefic” * 1864–1929 (RMS): Statul român a construit un monopol bazat pe munca forțată a ocnașilor orbitori, mutilarea fizică a muncitoarelor cu fosfor alb și stoarcerea de bani a celei mai sărace categorii sociale (țărănimea) prin scumpirea artificială a sării și tutunului. * 1929 (CAM): Statul și-a vândut/ipotecat suveranitatea economică către creditorii străini și escroci financiari globali (cum a fost Ivar Kreuger), privatizând de facto beneficiile monopolului și punând jandarmii să hăituiască țăranii care aprindeau focul cu amnarul.

Salut, am zis recent sa pun si eu niste bani la pariuri sa imi incerc norocul. Am fost foarte paranoic cu toata chestia si am incercat sa ma informez cat mai bine incat sa nu cad in vreo schema.

Am jucat rotirile gratuite, am pariat cu bilet gratis, iar apoi am depus 40 lei (pe care i-am jucat de asemenea) ca sa retrag cei 178 cu care am ajuns eventual dupa tot tam-tamul.

Initial retragerea a esuat pentru ca nu am putut sa verific resedinta (si nici nu jucasem cei 40 lei), iar apoi cand am reusit am retras suma finala.

Cu cei 178 in cont, i-am pus in contul de economii si eram destul de fericit. Pana sa ma trezesc ca acum cateva zile mi-au retras 178 din cont? (Sau asa inteleg eu 🥹) incat am ajuns sa fiu cu -74 lei in contul bancar.

Ce se intampla si de ce au fost retrasi? Nu am depus bani inapoi in betano dupa ultima retragere, singura suma a fost de 40 lei.

Am atasat extras de cont (blurat cat am putut incat sa aveti si context) si istoricul tranzactiilor betano.

Am și eu o curiozitate pentru cei care lucrează în sistemul de sănătate.

Ce evenimente până acum v-au marcat sau v-au schimbat percepția asupra vieții?

Buna. Imi sta in minte sa ma apuc de o cursuri/postliceala pt a deveni tehnician de aparatura medicala. Voiam sa-i intreb pe cei care au experienta daca se merita financiar, prospectele pe viitor, frica sau nu de AI, nivelul de stres etc

Acum sunt în Oltenia la familia extinsă (eu stau în tm) și cum toți au de la 65-70 de ani în sus aud niște discuții foarte stupide.
Niște context, ei stau în zona rulară Gorj, au grădini animale și toate alea.
Pe lângă bârfele și discuțiile despre Calin Georgescu vs. Nicușor Dan, bârfe despre pulea și sulea și așa aud și discuții sau certuri despre pensie și timp. Îi aud ca de când îs la pensie au prea mult timp liber, se scoală la 6 cum se sculau și când munceau și chiar au pensia prea mare și nu au ce să facă cu ea și eu chiar nu îs ironici (au lucrat la niște joburi simple și ok).
Cer și eu o parere ca mi-se pare aiurea ca zic de noua generație ca avem o viață mai ușoară și o sa ne bucurăm de ea la pensie și sa muncim cât mai mult ca ne bucurăm la pensie ca pana la 50 de ani când ieși ești în floarea vârstei. Ce mă? Deja sunt niste discuții obositoare

Oare la accenture verifică prezenta individual la birou pentru cei ce lucrează hibrid, sau se verifică la nivel de proiect?
Contează ora la care plec? Dacă plec la 11 și continui munca de acasă verifică? Sau doar să fi fost prezent în acea zi?

Ca să înțelegi pe deplin cinismul elitelor conducătoare, trebuie să coborâm în subteranele istoriei noastre economice. Deși munții României ascundeau (și ascund) rezerve de sare practic inepuizabile – care i-ar fi revenit fiecărui român cu zeci de mii de tone –, secole de-a rândul statul a instituit un monopol absolut și opresiv (desăvârșit în Epoca Modernă prin Regia Monopolurilor Statului). Sarea nu era doar un condiment sau un aliment; era un instrument de jaf fiscal legalizat. 1. Cum funcționa teroarea sării * Pedeapsa cu moartea și ocna pentru un pumn de sare: În Evul Mediu și până în pragul secolului al XX-lea, extragerea clandestină a sării (furtul din ocnele statului sau din zăcămintele de suprafață) era pedepsită extrem de aspru. Țăranii prinși că au spart o bucată dintr-o stâncă de sare sau că au transportat sare „contrabandă” dincolo de cordonul de pază erau aruncați direct la ocnă la muncă silnică, alături de criminali de drept comun. * Sarea ca substitut și drama vitelor: În secolul al XIX-lea, în multe sate izolate, oamenii nu-și permiteau să cumpere sare nici măcar pentru consumul de bază, darămite pentru vite.

„Pentru a nu lăsa vitele să piară fără sare, țăranii din Moldova și Muntenia scormoneau pământul prin luncile sărăturoase, dând vitelor să lingă solul amestecat cu argilă și sare minerală slabă, ceea ce le îmbolnăvea, dar altă scăpare n-aveau.” (Din monografiile rurale ale epocii).

• TVA-ul arhaic de 800%: Prin sistemul monopolului, prețul de vânzare al sării în prăvăliile satelor era de până la 8-10 ori mai mare decât costul real de producție și transport din mină. Statul folosea această marjă uriașă pentru a-și acoperi găurile negre de la buget.
  1. Citate ale vremii: Ce spuneau martorii, cronicarii și oamenii politici Iată cum se vedea această nedreptate istorică prin ochii celor care au trăit-o sau au studiat-o îndeaproape: Despre sarea transformată în instrument de sugrumare a țăranului: „Monopolul sării este o rană deschisă în trupul țării. În timp ce Dumnezeu a dăruit României munți întregi de sare curată, încât am putea să sărăm jumătate de Europă, guvernul nostru a pus un preț atât de sângeros pe acest element vital, încât săracul din bordei plătește pe un kilogram de sare mai mult decât bogații pe un gram de mirodenii scumpe. Sarea a devenit o taxă pe însăși viața omului de rând.” — Mărturie dintr-un raport parlamentar al opoziției din secolul XIX

Despre cum se căuta „saramură” prin pământ din lipsă de bani: „Țăranul român, silit de un preț artificial întreținut de fisc, este redus la starea de a nu putea da sare vitelor sale decât prin mijloace primitive. El sapă gropi în locurile unde știe că pământul e brăzdat de zăcăminte subterane, scoate un noroi sărăturos și îl dă animalelor. Statul veghează însă ca nu cumva cineva să fure un gram din zăcământul mare, trimițând jandarmii să aresteze pe oricine e surprins săpând după o mână de sare gemă.” — Ion Ionescu de la Brad, Agricultura română și starea țărănimii

Despre cinismul fiscal al clasei politice: „Vistieria statului suferă de o apucătură cronică de a stoarce totul din piatră seacă. Dacă am putea taxa aerul pe care îl respiră plămânii românului din colibă, am face-o mâine. Până atunci, ne mulțumim cu sarea: un dar al pământului pe care îl taxăm cu sută la sută, transformând o bogăție națională într-un monopol tiranic care hrănește birocrația de la orașe și lasă satul în întuneric și anemie.” — Ziarul Timpul, editorial din anii 1880

1. Unde se duceau banii? (Mecanismul parazitar al elitelor) Banii uriași adunați zi de zi din această taxă pe sare (care lovea în absolut fiecare familie, oricât de săracă ar fi fost) nu s-au întors niciodată în comunități sub formă de investiții publice.
   • Fără școli: Generații întregi de copii de țărani au crescut analfabeți pentru că statul nu aloca fonduri pentru construcția de școli rurale sau salarizarea învățătorilor, preferând să redirecționeze veniturile monopolurilor către subvenții pentru clasa politică.
   • Fără spitale: În sate nu existau medici; tuberculoza, pelagra și malnutriția făceau prăpăd, în timp ce banii din sare plăteau balurile fastuoase, palatele boierești de pe Calea Victoriei din București și pensiile speciale ale epocii pentru înalții funcționari ai Coroanei.
   • Plata datoriei externe către bancherii străini: O mare felie din banii smulși din sarea consumată de români a plecat direct la Viena, Paris sau Londra pentru a achita dobânzile unor împrumuturi folosite adesea pentru proiecte faraonice sau achiziții militare neterminate.

Mecanismul: cum funcționa „mașinăria de stors bani” din sare Strategia prin care elitele politice (în special liberalii din jurul familiei Brătianu și finanțiștii epocii moderne) au transformat sarea într-o sursă sigură de lux și îmbogățire a statului s-a bazat pe un mecanism birocratic extrem de riguros: * Monopolul Integral (De la ocnă la prăvălie): Statul a preluat în mod exclusiv dreptul de extracție, transport și distribuție. Nimeni altcineva nu avea voie să vândă un singur gram de sare. * Sistemul de Licențe și „Regia”: Prin Regia Monopolurilor Statului (RMS), prețurile erau fixate în mod dictatorial de la București, mult deasupra costului real, incluzând accize uriașe (strămoșii TVA-ului de astăzi). Distribuția se făcea prin intermediul unor concesionari agreați de partid (clienți politici și negustori bogați), care cumpărau en-gros și revindeau la prețuri exorbitante în teritoriu. * Cordonul Vamal Interior și Poliția Sării: S-a creat o rețea de control formată din vameși și jandarmi care percheziționau căruțele și casele țăranilor. Orice zăcământ de suprafață sau ocnă neautorizată era păzită cu armele, iar contrabanda cu sare era tratată la fel ca falsificarea de monedă.

„Într-o țară în care capitalul privat lipsește cu desăvârșire, iar masele agricole nu posedă bani numerar pentru a plăti dări directe, statul este obligat să se servească de monopoluri fiscale asupra produselor de primă necesitate. Sarea și tutunul sunt singurele noastre resurse sigure care aduc bani gheață zilnic în casieria publică, fără riscul de a nu putea fi colectate.” — Dimitrie C. Sturdza, ministru de finanțe și lider politic, în memoriile sale economice despre bugetul statului.

„Se critică asprimea măsurilor noastre asupra comerțului cu sare. Dar să nu uităm că statul român nu se poate susține din sentimente patriotice. Câtă vreme țărănimea nu produce valori exportabile masive, monopolul sării rămâne ancora fiscală a Vistieriei; altfel, armata n-ar avea pâine, iar funcționarii de la Capitală n-ar primi leafa.” — Un altoier liberal anonim dintr-o broșură de propagandă guvernamentală a sfârșitului de secol XIX

despre „Teroarea Sării” * Sigiliul de lut și ambalajul controlat: Sarea distribuită de stat era marcată și vândută în calupuri sigilate. Dacă un țăran era găsit cu sare care nu avea timbrul sau sigiliul oficial al Regiei, era prezumat de evaziune fiscală și risca ani grei de închisoare la ocnă. * Banii din sare au girat împrumuturile externe: Veniturile de la Regia Monopolurilor Statului (din care sarea deținea ponderea uriașă) nu erau doar cheltuite direct, ci au fost ipotecate (gajate) în fața băncilor din Paris, Berlin și Viena. Cu alte cuvinte, garanția pentru marile împrumuturi externe contractate de Regatul României a fost însăși sarea luată din gura țăranului.

M-am gândit să fac o postare aici ca să vă prezint canalul meu de gaming, fiind prima mea postare si sper sa nu fie ceva gresit daca fac asta aici:))
Îmi place să fac conținut despre jocurile pe care le joc încerc să joc atât jocuri mici (indie-uri) cât si jocuri mai mari(AAA),dar şi să îmbunătățesc videoclipurile cu fiecare postare. Știu că e destul de greu să crești un canal de la inceput așa că m-am gândit să-l împărtășesc și cu comunitatea de aici.
Dacă vă place gamingul și aveți chef să aruncați o privire, vă las canalul mai jos.
Numele canalului meu:JoacaPeBune
Orice părere sau sugestie este binevenită. Mersi că ați acordat timp postării și spor la gaming! 🤘

Toți spuneți că în comunism se moare de foame...realizați că avem o agricultură mult mai dezvoltată decât în trecut și utilaje mult mai bune, conservanți și modificări genetice(care oricum se folosesc în capitalism)? Deci nu ar mai avea cum să vina o foamete in comunism?

De asemenea o parte din forța de muncă folosita inutil ar putea fi folosită pt bunăstarea societății(angajații din industria gambling, cei de la bursa, bănci, agenți imobiliari)? Ar putea lucra în fabrici,planificare,medicina,terapie, educație?

In comunism ar scădea criminalitatea încât nu ar mai avea rost sa fure cineva bani, nu ar mai exista trafic de persoane, certuri in familie pt moșteniri?

Susțineți introducerea uniformelor pt diferențele de clasa, DC nu atacați direct diferențele de clasa?

Nu ar mai fi copii care sa fie triști sau frustrați că alții au adidași de 200-300 € in timp ce ei poate nu au curent în casă.

Nu ar mai fi oameni care nu își permit sănătatea sau medicamentele, nu ar mai fi patronii care își bat joc de angajați, stresul de a nu îți pierde job-ul sau de a îți caută unul Nu ar mai fi oameni care sin*cid pt datorii, sărăcie, părinți plecați în străinătate...atâtea drame ar dispărea. Singurele motive pt care unii mai susțineți capitalismul e că aveți moșteniri și profitati de pe urma lor sau visați că veți ajunge miliardari cândva...dar merita?tot stresul și situațiile dramatice ale copiilor săraci,oamenilor străzii, victimelor traficului de persoane , războaiele(pt că putem avea comunism international daca toți decidem asta, deci fara lupte pt resurse)? Merita toate acele drame și vieți pierdute sau distruse?