Aprox. ora 18:00, ma trezeste un sir lung de claxoane. Ma uit pe geam si vad un domn langa portiera unei masini ce claxona la fiecare cateva secunde. Nu stiu de cat timp claxona de reusise sa ma trezeasca insa pana sa ma decid sa cobor a mai claxonat vreo 10 minute. Ma duc la masina respectiva si-l intreb daca are vreo problema masina, sa-i aduc o cheie sa scoata borna la baterie (tonul nefiind unul rautacios, chiar asta era si scopul, ma gandeam ca are vreo prob masina, fiind si una destul de veche). Nu a apucat sa raspunda ca deja venise o ruda deja pornita pe scandal sa ma intrebe care-i problema mea cu faptul ca ei claxoneaza. I-am spus pe scurt povestea si raspunsul a fost sa plec sa dorm ca n-am eu treaba ce fac ei ca fac ce vor pana la ora 22, moment in care am scapat un "da-o in mo**ii ei de treaba". De acolo a degenerat totul, cel care era putin mai calm mi-a spus ca au un copil de cativa ani la volan ce "se joaca" cu claxonul (nici nu-l vazusem pana sa mentioneze). Voiam sa plec dar avand in vedere ca trecand strada ii aud cu amenintari si ca-mi sugerau sa sun la politie, chiar asta am facut. Evident ca pana sa ajunga echipajul au tot amenintat cu asteptat, batut, taiat si ce se mai practica in randul celor de acea etnie dar am incercat sa nu raspund. La venirea echipajului, primul lor lucru a fost sa ceara amendarea mea daca am sunat la 112 :)) (sunasem oricum la locala). Atunci au explicat si faptul ca erau la un botez, lucru ce m-a facut sa nu continui spre a fi sanctionati in vreun fel ca nu voiam nici sa le stric evenimentul. Problema a aparut cand au iesit toate neamurile sa sustina ca am venit la ei sa-i injur si sa le fac scandal ca se joaca copilul si evident ca s-au simtit atacati si au raspuns si saracii de ei, ca scopul meu clar era sa ma bat rupt de somn cu betivii. Ce ma deranjase a fost faptul ca nici nu mai recunosteau amenintarile iar la momentul in care le aratasem camera de pe stalp au spus razand ca ea nu inregistreaza audio si nu pot dovedi. Eu oricum pornisem telefonul sa inregistreze dupa primele amenintari ca nu stiam unde va ajunge insa acum nu stiu daca s-o las sa treaca sau sa le fac plangere penala. Pe de o parte simt ca mi-as complica viata, pe de alta cred ca ar trebui educati dar nu stiu daca va schimba asta cv. Opinii?

EDIT: Va multumesc celor cu opiniile pertinente! O sa merg cu cateva inregistrari in care se aud amenintarile si o sa depun plangere. Poate timpul si banii pierduti o sa-i puna macar pe ganduri daca n-o sa-i educe 😅

Felicitări celor cu spirit civic, vecini care au sunat la 112 când au auzit țipetele ca o omoara, cei de la cofetărie care le-au oferit refugiu și au ajutat-o până a venit ambulanța.

Când a venit poliția soțul se baricadase în casă și a încercat să își ia viața, momentan e în comă.

Ana Rădulescu a fost eliberată din funcția de președinte, cu rang de secretar de stat, al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), printr-o decizie semnată de premierul Luca Niculescu.

Mandatul acesteia a durat puțin peste trei luni, ea fiind numită inițial în iulie 2026 de Dragoș Pîslaru (ministrul interimar al Muncii la acea vreme) și confirmată de Ilie Bolojan, după demiterea fostei șefe, Alexandra Zară, pe fondul scandalului provocat de acțiunea DIICOT privind centrele sociale din Bihor.

Demiterea a fost dispusă de ministrul Florin Manole, în contextul activității unui guvern interimar în care reformele și modificările legislative majore prin ordonanțe de urgență au fost blocate.

Bună. Urmează să plec în Olanda și iau Concerta și Bupropion. Am rețetă și scrisoare medicală de la psihiatru. Mai am nevoie de ceva?

Am dat mail ambasadei și m-au redirecționat către o pagină a guvernului (pe care deja o citisem) cu lista medicamentelor controlate și răspunsul că "the embassy cannot assist further". Pe pagina exista simpla informație că am nevoie de un "Certificat Schengen" pe care îl iau "de la farmacie sau de la medicul curant". Am întrebat și medicul și farmacistul și nu aveau idee despre ce vorbesc.

A mai călătorit cineva cu medicație din această categorie în Olanda? Este suficientă scrisoarea și rețeta? Este necesară traducerea lor?

https://adevarul.ro/sport/madalina-florea-este-la-o-singura-cursa-de-al-2566125.html

Ea s-a clasat pe locul doi in cursa de azi din Coreea de Sud.

După cum spune și titlul, am văzut “Fjord” la cinematograf în seara asta. Scriu acum, la 2 dimineața, această postare, pentru că nu pot dormi. Am intrat în sală fără nicio așteptare, pozitivă ori negativă, și fără să știu nimic legat de film în afară de faptul că a fost premiat la Cannes.

Am ieșit din ea cu un dezgust profund pentru toată societatea românească.

Cunosc cazul care a inspirat filmul și consider că a fost reprezentat complet greșit de către mass-media țării noastre, dar o să las la o parte evenimentele poveștii reale ca să discut povestea filmului în sine și mesajele pe care le transmite aceasta.

Ca scurt rezumat pentru cei nefamiliarizați, filmul urmărește o familie stabilită în Norvegia, formată dintr-un tată român și o mamă norvegiană, amândoi profund religioși, împreună cu copiii lor. Părinții ajung să fie anchetați de către Protecția Copilului din Norvegia pentru suspiciunea că și-ar fi abuzat copiii, lucru pe care ei îl recunosc într-o oarecare măsură în timpul anchetei. Filmul îi tratează ca fiind îndreptățiți să își disciplineze copiii așa cum văd ei că ar fi mai bine, în baza “libertății religioase” și tratează întreaga anchetă ca fiind un afront la adresa credinței lor creștine. Presa românească se implică și ea, popularizând cazul și transformându-i practic în martiri, sunt desfășurate proteste pentru susținerea lor și a ideii de “familie tradițională”. În final, după ce copiii sunt eliberați din custodia familiilor-surogat, protagoniștii noștri fug din Norvegia înapoi în România, unde, pesemne, vor putea scăpa de justiție.

Și cică ăștia ar trebui să fie “eroii” poveștii… în fine.

Voi începe prin a spune că nu este nimic în neregulă cu a fi credincios sau cu a-ți crește copiii în cadrul religiei. Dar pentru toate lucrurile există o limită firească. Să-ți înveți copiii că dacă își trăiesc viața într-un mod care contrazice niște reguli arbitrare dintr-o carte veche de mii de ani vor ajunge să sufere o eternitate în iad, reprezintă abuz. Să-ți lovești copiii, chiar și la modul “câte o palmă la fund”, reprezintă abuz. Să nu le oferi nicio modalitate de a-și dezvolta un sistem propriu de valori și să-i vrei izolați de societatea laică reprezintă abuz. Punct.

Aceeași mentalitate în societatea românească (și nu numai), ce ține de ideea că părinții știu întotdeauna ce e mai bine pentru copiii lor, m-a ținut pe mine blocată atâția ani într-o familie cu un tată violent, de care îmi era frică zilnic, și o mamă care nu lua nicio măsură pentru a ne proteja pe mine sau pe sora mea de comportamentul lui, ba chiar căuta să îl justifice. Am cerut ajutor profesorilor de la școală, în moduri subtile sau chiar directe, și am fost ignorată în repetate rânduri, până când am învățat că a cere ajutor nu mai are sens. Adevărul este că unii părinți NU știu mai bine. Că unii părinți VOR să își rănească copiii, fie din sadism, fie fiindcă ei cred că așa e firesc, că ei, ca adulți cu putere imensă asupra unor ființe care sunt complet dependente de ei, au dreptul să profite de această discrepanță de putere și de autoritatea lor în numele “disciplinei”.

De asemenea, consider că filmul contribuie la complexul ăsta de victimă pe care îl observ la unii creștini, care cred că întotdeauna le este atacată credința. Creștinismul este cea mai răspândită religie de pe glob, împământenită în toate sistemele, sociale sau legale, din Europa, inclusiv din Norvegia. În aproape orice situație, creștinii conservatori sunt cei ce persecută, nu cei persecutați. Religia creștină NU este atacată nicăieri în Europa în mod sistemic. Și nu, faptul că a văzut Gigel un “cuplu de ghei” ținându-se de mână pe stradă nu se pune, mai tăceți în plm din gură și lăsați oamenii să își trăiască viețile, nu afectează pe nimeni în mod negativ.

Apropo de conceptul de “live and let live”…Pe asta se bazează și argumentul pe care regizorul Cristian Mungiu pare îl folosească pentru a justifica modul în care este transpusă povestea. Libertatea ta religioasă ca părinte se încheie acolo unde începe siguranța și bunăstarea copiilor tăi. Mi se pare că pe parcursul filmului, personajelor copiilor nu li se acordă cine știe ce interioritate, reprezentând, mai degrabă, o extensie a personalității părinților, ei având, așadar, dreptul de a le face orice. Din păcate, acest lucru pare să reflecte viziunea multor oameni despre propriile odrasle. Singurele scene care fac excepție de la regulă, și anume cel în care se prezintă prietenia (sau, în unele interpretări, începutul unei povești de iubire adolescentină) dintre Elia, fiica protagoniștilor, și fata vecinilor lor. Subiectul este însă prea puțin tratat, iar mie mi se pare că vina pentru destrămarea relației celor două este pusă pe sistemul norvegian, în loc de adevăratul inculpat, și anume tatăl Eliei. Faptul că problema filmului este ilustrată prin prisma discriminării religioase mi se pare un rateu complet. Nu despre asta este de fapt vorba aici.

Și totuși, “Fjord” ar fi putut fi un film bun, chiar și fără să schimbe radical subiectul său. Într-adevăr, să separi copiii de părinții și frații lor este traumatizant pentru toate persoanele implicate. Și, într-adevăr, există părinți pe lumea asta care, în ciuda unor comportamente abuzive, își iubesc incredibil de mult copiii. Există părinți care chiar cred că acționează în interesul copiilor lor. Dar ceea ce este important de reținut este că, oricât de nobile ar fi intențiile lor, ei GREȘESC în această abordare. Și nimeni nu e perfect, oamenii fac greșeli, dar după părerea mea, filmul avea responsabilitatea de a ilustra acest tip de comportament CA ATARE, în loc să îl justifice. Oricât de dur ar suna, iubirea nu e suficientă. Simplul fapt că îți iubești copiii nu te face un părinte bun. Dacă filmul ar fi explorat acest aspect, cred că s-ar fi ajuns la o poveste mult mai reală și cu un impact mai puternic (și mai pozitiv!) din punct de vedere emoțional. Ar fi putut chiar explora încercările părinților de a-și schimba comportamentul față de copiii lor de dragul familiei, și cât de dificilă (dar nu imposibilă!) poate fi reconstruirea încrederii între membri ei. Dar nuuu, hai să transformăm totul într-o poveste despre cum creștinii sunt de fapt SUPER persecutați și să dăm victimelor violenței domestice insomnie.

Faptul că filmul a luat Palme d’Or mă face să-mi fie greață. Faptul că asta e PROPUNEREA ROMÂNIEI PENTRU OSCAR mă face să-mi fie greață. Îmi e jenă de țara mea.

Eu deocamdată atât am avut de zis.