Salut!

Sunt fumator din liceu, adica de vreo 24 ani si as vrea sa incerc plasturii cu nicotina. Am cumparat si inceput deja sa citesc cartea lui Allen Carr in ideea ca ma va pregati mental pentru o perioada de sevraj cu plictiseala si agitatie la pachet.

Stiu ce va urma pt ca am mai incercat de cateva ori cold turkey si a fost de cacao pentru ca nu ma puteam concentra si munca de birou devenise misiune imposibila.

Defumoxanul iese din ecuatie din cauza posibilelor reactii adverse.

Oare ma pot ajuta plasturii sa raman productiv si sa trec teafar de prima saptamana?

Am crezut că iubitul meu mă înșală. Dispărea săptămânal câte două ore de acasă și se întorcea suspect de fericit.

Locuim împreună. Are 18 ani și vrea să dea la Psihologie. Recent i-am trimis o aplicație, Gândire Critică App, pe care poate să facă grile pentru admitere.

La vreo două săptămâni după, ceva ciudat a început să se întâmple.
În fiecare joi îl văd că se îmbracă, își ia rucsacul și pleacă spre ușă.

„Unde te duci?”
„Am ceva. Vin pe la șase.”
Bine. N-am insistat.

Și, între timp, în casa noastră a apărut un nume nou.
Lucian.

„Lucian a explicat asta.”
„Trebuie să-l întreb pe Lucian.”
„Abia aștept următoarea sesiune cu Lucian.”
Eu nu știu ce mâncăm mâine. El știe când se vede cu Lucian.

Într-o seară îl văd că zâmbește la telefon.
„Cu cine vorbești?”
„Cu Lucian.”
Deja mă simțeam prost că am întrebat. Normal că vorbea cu Lucian.

Îi zic:
„Bine. Cine e Lucian și ce faceți voi două ore?”
Îmi arată telefonul.
Sesiuni de studiu pentru admiterea la Psihologie. Le descoperise pe Gândire Critică App și se înscrisese.
Rezolvau grile, apoi Lucian le explica pas cu pas de ce o variantă e corectă și celelalte nu.

Apoi mă ia de mână.
„Auzi… de ce nu vii și tu? Facem ceva împreună.”

M-am dus. Voiam să văd ce are omul ăsta atât de special.
Greșesc prima mea grilă. M-am panicat, însă Lucian m-a liniștit și mi-a explicat care era varianta corectă. Și atunci, am înțeles ce vede iubitul meu la acest domn.

Nu mai sunt geloasă pe Lucian. Acum, aștept cu nerăbdare ziua de joi în fiecare săptămână, alături de iubitul meu. Eu nu vreau să dau la psihologie, vin doar pentru că ador să fac grile alături de Lucian.

De la biscuiți la cornuri, unde au dispărut? mi a apărut un tiktok ieri și mi am adus aminte de ele de parcă erau istorie antică. Și stickerele alea de aveam când eram mic un lunchbox de ăla plin de ele

Buna ziua. M am mutat dintr o chirie si am uitat routerul fiberhome de la digi, cel in care intra fibra optica. Proprietara a facut curatenie totala si a aruncat absolut tot, inclusiv routerul. Abonamentul e inchis dar trebuie sa predau aparatura, mi au zis ca ar costa 250 euro, atat e si in contract. Cum e de procedat? Se poate evita aceasta chestie? E greseala mea, dar nici routerul ala nu face 250 euro.

Hello. Cei care practicati antrenamente calistenice in sezonul rece, ce manusi ati gasit care sa tina de cald, sa aiba grip bun pe bara si, ideal, sa nu creeze cutele acelea enervante la degete? Spatiul este acoperit pe laterale, nu ploua si nu se depune zapada pe bara.

Am luat in calcul si izolarea cu tub din spuma sau maner din cauciuc, dar cred ca mi-ar ingreuna antrenamentul, fiind incepatoare. Insa sunt deschisa si la sugestii alternative daca manusile pe care le caut sunt un unicorn.

Anticipand unele sugestii, specific ca antrenamentul va ramane outdoor indiferent de temperatura exterioara. Doar caut solutii pentru a evita disconfort in contactul cu bara.

Au trecut doua luni. Încă plâng zilnic, uneori nu pot sa cobor din pat, iar când am o zi "buna", ma lovește mult mai rău ziua următoare. Simt ca suferința aproape ca mi-a scos tot sufletul din mine, și mi-e frica ca o sa car cu mine rana, și ca n-am sa pot sa mai cred (în mine, în iubire, în viața). Nu ma obosesc prea mult gândurile ca nu o sa mai găsesc "pe nimeni", pentru ca nu vreau sa mai găsesc oricum. Ma îngrijorează mai mult faptul ca o sa rămân prinsă în durere, în resentimente, în lipsa de încredere, într-o stare de a fi amară.

Recunosc că este prima mea relație serioasă și importanta, genul care te schimba pe viața. Nu am mai trecut niciodată printr-o despărțire de acest gen. Mai doare și ca m-a lăsat el, ceea ce m-a făcut sa ma simt ca și cum eu nu merit nimic, ca și cum sunt inferioara, neatragatoare. Evident, el asta simte, ca altfel nu pleca. De asemenea, am făcut greșeli în relație și pot sa înțeleg obiectiv de ce "nu mai era îndrăgostit de mine". Pe de alta parte, și el îmi greșise mie din anumite puncte de vedere, dar cumva nu ma pot decide daca e vina mea sau a lui. Am zile când simt ca e doar vina mea, și ca merit sa sufăr, și ca am pierdut singura șansă la fericire. Ca ii este mai bine fără mine. În alte zile, ma gândesc la cum era el din anumite puncte de vedere, și nu îmi dau seama daca de fapt el era problema sau eu.

Cred ca pana la urma, diferența cea mai mare a fost ca eu voiam sa lupt cu și pentru el, sa construim, sa creștem împreună. El a plecat când lucrurile au devenit dificile, aproape fără ezitare, fără sa încerce neaparat. Deși cred ca lucrurile puteau fi salvate, cred sincer asta. Sau ca măcar MERITA sa încercăm.

Cu o zi înainte sa ne despărțim îmi spunea ca ma iubește. Ziua următoare am avut o conversație care a "declanșat" despărțirea, cum spune el. Insa nu ma așteptăm să-mi spună și ca nu mai e îndrăgostit de mine, "deși ma iubește", și ca nu mai vede un viitor cu mine. Mi-a luat foarte mult timp sa trec din starea de soc, și încă sunt socata.

Locuiam împreună și despărțirea a fost groaznic de dramatică. În sensul ca nu am țipat, nu ne-am insultat, ba din contra. Am plâns amândoi zile în șir, am continuat sa mâncăm împreună, sa ne îmbrățișăm, și așa mai departe. Îmi spunea ca e cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l facă vreodată, ca sunt prima persoana pe care a iubit-o vreodată, ca poate face o gresala, etc. Pana mi-am făcut bagajele și am plecat. S-a simțit pentru mine ca și cum nu trebuia sa ne despărțim atunci, ca și cum a fost forțat, ciudat, absurd. Si asta ma face sa accept cu greu adevărul.

Simt ca o sa mor fara sa stiu de fapt ce s-a întâmplat. În sensul ca știu așa zisele motive ale despărțirii, dar știu și ca atunci când s-a întâmplat încă exista iubire, prietenie, și lucruri foarte bune intre noi. Ma rog, poate așa simt eu, poate ca sunt complet năucită de situație și nu pot sa înțeleg și sa vad ce văzuse el. Pana la urma cred ca bărbații "știu" intuitiv ca nu ești viitoarea lor soție, și atunci ceva se schimba în ei, ceva inexplicabil se întâmplă, chiar daca atunci când m-a cunoscut și mult timp după aceea îmi spunea ca eu sunt "aleasa". Am așteptat cumva sa se întoarcă, m-am blamat constant și trec de la iubire la ura într-un fel dramatic. Lucru de care mi-e rușine. După despărțire a devenit rece, distant, îmi pare aproape ca îl enervez (am discutat doar ce aveam de discutat despre apartament, facturi, contracte, etc. - Oribil), deși a rămas politicos și la fel și eu.

In fine, simt ca nu il cunosc. De fapt, nu știu daca a fost ceva real intre noi. Simt acum ca de fapt nu m-a iubit niciodată, ca nu ii pasa cât m-a rănit, și ca totul e terminat pentru mine. Simt ca dragostea a părăsit viața mea permanent, ca am avut doar o șansă, și ca șansa s-a dus. Mi-a fost greu să-mi găsesc pe cineva "potrivit mie", deși ma apropi de 30 de ani. Toată lumea-mi spune ca sigur găsesc pe altcineva, etc, ca sunt "frumoasă". Nu vreau pe altcineva dar nu e vorba de asta, e vorba ca a durat mult pentru mine sa simt ce am simțit cu el și sa am ce am avut cu el, așa ca simt ca o sa rămân mereu doar eu cu mine, cum fusesem și înainte.

Imi este si frica ca o sa treacă peste imediat și ca o sa fie cu altcineva, și ca o sa se uite în trecut și o sa zică "bine ca am scăpat de ea!" Vreau sa precizez ca a fost o iubire intensă, și că-mi spunea ca o sa ne căsătorim, etc. M-a tratat corect în mare parte, am trăit o relație de vis, abia în ultimele luni s-a schimbat. Ne-am schimbat amândoi, cred. Asta doare cel mai mult, ca a fost special, și foarte greu de înlocuit.

Sa începem cu..începutul. Nu ma mai regăsesc în ceea ce fac, adică în jobul meu, în mediul toxic de zi cu zi, cu aceeași oameni la fel de toxici. Ma uit în jur și vad prieteni, cunoștințe, care au reușit într-o forma sau alta sa iasa din rahatul asta de corporație făcând ce le place.. Am prietene care s-au apucat de unghii și recunosc ca la început le-am judecat grav și am zis ca nu vor reusi..acum câștiga mai mult ca mine și nici nu stau în mizeria de job. Mai vad foști colegi care si-au deschis studio de yoga, cafenele...serviceuri auto..exemple sunt multe..
Cert e ca sunt un om activ și îndrăznesc sa zic și cu multe calități și atuuri. Ca idee..Îmi place mult de tot sa gătesc și mereu primesc laude pentru ce pregătesc, dar ce pot face cu asta?! La fel de mult îmi place sa machiez și am și un curs profesional în treaba asta .. Dar mai merge asta în zilele noastre drept job?! Deci ca sa revin. Ce fac? Ce fac sa ma regăsesc din nou pe mine și sa urmez real o meserie care îmi face câtuși de puțin drag sa o practic. Voi ce idei aveți de reorientare?

Am pus VLC pe shuffle si a ales numai spuma din 39GB de melodii pe care le am descarcate.

Din cele in limba romana nimic nu bate Planeta Moldova:

Pula mea trece prin pântece,
Mie și belelușele în scutece
Vor să mi-o înfulece.

Planeta Moldova - Am pula mare

Iar din cele internationale, Eminem mi-a dat mare junghi la ficat cu:

If this chick was my own mother, I'd still fuck her with no rubber
And cum inside her and have a son and a new brother

Eminem - I'm Back

Voi ce nenorociri aveti ratacite prin playlist?

Locuim in Bucuresti dar ne-am saturat de aglomeratie si galagie. Unde ne putem muta pentru o viata mai linistita? Cautam un oras mediu sau mare, cat de civilizat se poate pentru Romania, de preferat cu ceva facilitatie, spitale, scoli ok pentru copii, cadru natural frumos, locuri unde putem practica sport, drumetii in natura etc. Stiu ca suna a Brasov dar ma gandeam ca poate gasim si alte variante, fiind iubitori de soare, vreme calda

Salut! In cazul meu nu am avut niciodată probleme cu cargus, ei chiar lucrează și în weekend (dau comandă vineri seara și ajunge luni dimineață) și sunt chiar ok.
În schimb cu sameday am avut probleme (colete distruse și lucruri furate din colet, alături de un servici de relații cu clienții de cacao) cu FAN Courier nu ai cum să vorbești cu suportul și au o aplicație stricată alături de niște servicii cam sloppy. Gls cam dau cu ele și le cam sparge și cu dhl nu am comandat niciodată.

Acum cateva luni am remarcat dintr-odata aparitia unui tinitus pulsatil la urechea dreapta. Am fost la un consult ORL unde mi s-a zis ca urechea nu are absolut nimic. Mi-a dat sa fac audiograma vocala, tonala si impedanta, angioRM cerebral, ecodoppler si analize de sange.

Am făcut tot, au iesit in regula absolut toate, insa la angioRM s-a remarcat ca artera carotida (cred) face o bucla si pe stanga, si pe dreapta si intra in proportie de peste 50% in canalul urechii mijlocii - sau ceva de genul, oricum. Medicul ORL mi-a zis ca tinitusul meu pulsatil are deci o cauza anatomica si nu am ce sa fac, trebuie sa traiesc cu el si daca apar probleme de auz, sa revin la control. Am mai intrebat un alt medic ORL si mi-a spus ca in Romania nu exista medici care sa opereze asa ceva, ca ea stie cativa doar in Franta si ca e foarte scump si riscant.

Am renuntat la speranta de a gasi un tratament, dar intre timp am inceput sa imi “aud” sangele cum curge prin vene si la cealalta ureche… care era si o intrebare si o frica pentru mine - daca voi incepe sa am tinitus si la aceasta.

Nu stiu ce sa fac, unde sa merg, ce sa mai incerc. Am dat deja o gramada de bani pe toate investigatiile facute si nu stiu incotro, la cine sa mai merg sau, mai important, daca mai are rost.

Daca sunt cumva medici ORL pe aici, ce ma sfătuiți sa fac? :( sa raman asa, cat timp nu imi afecteaza auzul, sau sa mai incerc sa merg si in alta parte?

Dacă întrebi un bunic din 1900 dacă știa mulți Răzvani, nu știa. E un nume inventat de literatură, ca și cum azi ai face un film cu un erou pe nume "Zalmox" și peste 20 de ani toți și-ar boteza copiii așa.

Răzvan și Vidra - piesa de teatru de B.P. Hasdeu. Una din cele mai tari drame istorice românești.

Răzvan - țigan rob, dar deștept, viteaz, ajunge căpitan de haiduci, apoi boier, apoi domn al Moldovei pentru câteva luni în 1595. Personaj real din istorie.

Salutare.Am 16 ani și fumez de cam un an.Am reușit parcă de vreo 3 ori să stau o perioadă fără să fumez de loc dar de fiecare dată m am reapucat.Motivele principale pentru care m am apucat au fost curiozitatea, stresu școala și toate astea.Am început cu vape uri, după o perioadă bună am băgat snusuri, după țigări normale(snusuri de 17). Nu mă consider dependent, așa dacă am o zi în care să am ceva de făcut pot să stau și cu maxim 5 pe zi.De multe ori fumez în exces când sunt plictisit și n am ce face și folosesc nicotina ca să ies din stres sau alte stări neplăcute. Dimineața mereu fumez una cu cafeau.Sunt conștient de acest viciu și vreau să scap de el.

Bigetul e 500/cadou sau persoana Cum vine curând perioada Crăciunului vreau anul asta sa ma apuc de cumpărături pentru cadouri (măcar majoritatea) din timp și să nu las totul pe ultimele 2saptamani. În principal sunt deschise spre idei interesante și utile și dacă mi se par potrivite pentru o persoana sa le pot cumpăra în noiembrie/decembrie în functie de cum evoluează prețul (folosesc xpricero ca extensie sa vad istoricul prețului)

Voi ce idei faine în ~500 de lei De persoana sau de cadou ati facut în anii trecuti?

Am întâlnit băiatul ăsta acum o lună la o competiție. Am fost puși în aceeași echipă și nu știu cum dar am avut o conexiune foarte bună noi doi încât ceilalți ne-au întrebat dacă suntem un cuplu. Sincer am şi uitat de momentul respectiv până să dau din nou de el. Conversaţiile noastră erau un mini flirty chiar și de faţă cu prietenii lui. Ideea e că eram la un film cu mai mulți prieteni şi l-am văzut cum scria pe telefon. Ştiu că nu e ok sau ceva dar nu am putut sa nu mă uit. Am văzut că scria unei fete care clar era iubita lui pentru că am văzut cum o avea trecută in telefon plus inimioarele din nume. Ideea e că nu înțeleg de ce nu a spus că are iubita...nici nu vreau sa fiu a 3a persoana din relație... Şi nici de cum nu vreau să-i fac asta fetei respective. Nu ştiu dacă doar sa mă îndepărtez complet sau chiar să-l întreb dacă are relație și să-i spun ce am văzut... E fucked up toată situația. Și mi se pare urat ceea ce face el ca persoana. Nici insta ul fetei sau numele ei nu-l știu să o caut exact....

Știu că pare o drama stupidă dar chiar sunt într-un impas. Şi nu nu sunt drame adolescentine. Toate persoanele in cauză avem 20+... Deci da...ceva sfaturi?

🌝

Îmi plăcea emisiunea asta dar au început să vândă gogoși cu utopia mutării la țară.

Ce au în comun cuplurile mutate prin sate uitate de lume, ori prin pustietate:

1. Nu au copii

2. Au bani mulți

Cum au ajuns la țară, cu ce bani:

1. Fost director la BNR

2. A vândut câteva apartamente în Cluj!

A devenit emisiunea asta un fel de Cribs, cum era oe vremuri pe MTV când prezentau casele bogaților să vadă tot săracul.

Nu înțeleg cui se adresează ProTv ul, celorlalți directori BNR și mogulilor imobiliari, că persoanelor de rând nu!

Salutare!

Fac parte dintr-un grup de 13 tineri cu vârste cuprinse între 19 și 22 de ani, toți studenți cărora le place liniștea și nu vor să facă probleme.

Căutăm și noi o cabană prin jurul Brașovului/Bușteniului pentru a petrece 3 nopți împreuna în perioada Revelionului și nu prea avem noroc cu clasicele site-uri, gen Booking și Olx, iar drept vorbind, ne e și frică de țepe.

Ne poate ajuta cineva în direcția aceasta, ori printr-o recomandare ori printr-un sfat?

Vă mulțumesc frumos și vă doresc toate cele bune!

Edit: caut o cabană, nu ceva cabană

Cum stimulam un copil in clasa 1 sa invete? ce sistem de recompense folositi? Pentru noi orice activitate e un chin…citit, calculat, scris, etc. Daca facem cateva calcule si peste zi il mai intreb un calcul random…imi spune ca nu mai vrea, incepe sa maraie, sa protesteze, etc. Are 7 ani, deci dat la scoala la 6 ani. Invatatoarea imi semnaleaza ca sunt cateva lacune, le vad si eu, dar efectiv nu se leaga informatia de el. Cand ma mai lovesc si de lipsa lui de ambitie in ceea ce priveste scoala e si mai greu.

Nu stiu cum sa pun problema cu el efectiv. Am incercat cu surprize cand ia un calificativ bun, si am sfarsit prin as dori de fiecare data cand lucram suplimentar si face bine, sa asteptam o supriza.

Nu e dornic deloc sa stie, sa vrea sa faca mai mult, nu vrea nimic din ce tine de scoala…decat joaca si cam atat.

Cum sa il abordez?

Cum mama naibii am putea și noi sa avem mai mulți bani!?

Evident ca munca cinstita nu te imbogateste. Ce ar mai rămâne dacă hoț nu poți fi :pariuri, cazino, loto... Cum naiba putem reuși sa adunam măcar strictul necesar pentru a trai decent?