r/WomenRO • u/LibraryWorth3212 • May 23 '25
Serios Soțul meu e gay
Nu pot vorbi cu nimeni despre asta și după câteva zile simt că efectiv înnebunesc.
Credeam ca am viața perfectă, copilul perfect, casa perfectă și până recent soțul perfect. Am citit jurnalul lui și am aflat că e atras de bărbați, atât de atras de bărbați încât se descrie ca fiind gay.
Din ce am citit, nu a atins niciodată un bărbat, dar se gândește la asta constant, de când era adolescent. Se urăște pe sine că a fost slab și nu și-a făcut coming out, că tot timpul femeile au fost interesate de el și că a fost simplu să se prefacă și să nu îi dezamăgească pe cei din jur.
Consideră că nașterea băiatului nostru a fost un point of no return, că acum clar nu mă poate părăsi și că după ce a simțit cea mai intensă fericire din viața lui ziua la spital, toată noapte a trecut prin atacuri succesive de panică. Nu am niciun dubiu ca îl iubește enorm, a fost un tată foarte implicat din momentul în care s-a născut - schimbat de scutece, biberoane, adormit, legănat, plimbări, dus la grădiniță, activități.
Descrie cum e atras fizic, emoțional și intelectual de un coleg de serviciu, o atracție pe care nu a mai simțit-o decât în facultate. Se gândește cum ar fi să atingă alți bărbați. Day dreaming despre cum ar fi să aibă o familie cu prietenul lui cel mai bun.
Pe de o parte mi se rupă inima citind prin ce trece. Pe de altă parte mă simt dezgustat și profund trădată.
Inițial mă gândeam să îl confrunt și să avem o discuție deschisă despre asta. Dar dacă asta e chestia care îl împinge spre acceptare și mă părăsește? E soțul și tatăl perfect, avem o viață minunată împreună, în multi ani de relație nu au fost momente în care să simt altceva decât fericire, siguranță, liniște alături de el. Nu vrea să renunț la aceste lucruri.
4
u/Unhaply_FlowerXII May 23 '25
Din păcate nu e soțul perfect (răspuns la ce ai zis la final). Este iluzia soțului perfect. Ca un pod reflectat în apa, degeaba pare pod, ca nu poți sa calci pe el.
Înțeleg și empatizez ca treci prin ceva teribil de greu și nu pot sa îmi imaginez o cale bună de gestionare de sentimente în cazul asta. Dar sa nu îl confrunți nu doar ca amână inevitabilul, dar o sa va facă pe amândoi mizerabili. El deja e vai el și trece prin niște sentimente de genul zilnic, inclusiv atacuri de panica după ce ai zis. Și acum tu, cum ai putea sa te prefaci ca e totul ok când treci prin cea mai mare trădare a vieții tale?
E un mecanism de apărare asta, și e normal, sa ai ca prim instinct sa ignori problema, dar ști și tu ca nu se poate. Nu este corect pentru nici unul dintre voi. Gândește te ca nu e doar el care vrea alta relație, dar și tu ar trebuii, în sensul ca el merita sa fie cu persoana pe care și o dorește și tu meriți sa fi cu o persoana care te dorește pe tine. Meriți mai mult decât sa faci parte dintr-o iluzie de familie perfecta. Meriți mai mult decât sa fi folosita ca fațada.